„A sarutat-o ca pe mine?… A dezbracat-o ca pe mine?…A iubit-o cum m-a iubit pe mine? Nu mai suportam suferinta si m-am dus peste el!” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Silvia si Stefan

„A sarutat-o ca pe mine?… A dezbracat-o ca pe mine?…A iubit-o cum m-a iubit pe mine? Nu mai suportam suferinta si m-am dus peste el!”

criza-gelozie-inselat

 

SILVIA- a douzeci si una parte

“Unde putea fi? Daca nu avea vreo lucrare pe undeva, si probabil ca nu avea, ca prea a stat pe-acasa, era cel mai sigur la casa lor. La cea pe care o construia pentru ei. Acolo unde se iubise cu Ana… As fi vrut sa-l gasesc, sa-i scot ochii.

Dupa ce am trecut de socul initial, durerea aceea insuportabila a explodat in hohote de plans… Culmea ironiei? M-am dus tot in vie sa plang, singurul loc in care nu m-ar fi putut vedea sau auzi tusa. Am plans in hohote in locul acela in care am trait cea mai frumoasa dragoste pe care mi-as fi putut-o imagina vreodata.

Nu mai aveam in cap imaginea mea dezbracata de mainile lui, ci imaginea Anei. Cum a luat-o, cum a prins-o… A dezbracat-o ca pe mine? A sarutat-o la fel? La fel a strans-o in brate? As fi fugit oriunde, oriunde doar sa scap de durerea aceea. Dar ce am crezut eu? Cum am putut fi atat de naiva? Urma sa fie sotia lui, oricum s-ar fi culcat cu ea toata viata lui… DAR NU ACUM! ACUM mi se parea insuportabil! A facut-o ca sa se razbune! El, prostul satului, a crezut ca eu m-am culcat cu Radu atunci cand a ramas peste noapte, si a vrut sa se razbune.

“-Doar ca eu nu m-am culcat cu Radu, idiotule! Nenorocitule! Taran salbatic si retardat!

Vorbeam singura printre hohote de plans, intocmai ca o femeie nebuna. Vedeam ce am ajuns si nu-mi venea sa cred. “Silvia, trebuie sa te calmezi! N-o sa mori pentru un prost de taran acum! Gata, linisteste-te!”

Cu greu m-am adunat si m-am gandit la ce am de facut. Lucrurile ajunsesera prea departe. Imi pierdeam mintile, Isuse!

Nu aveam stare! Nu ma puteam gandi la nimic si nu puteam face nimic pana nu-l vedeam, pana nu-i spuneam ce aveam pe suflet. Pur si simplu, nu puteam altfel.
M-am furisat prin curte in speranta ca n-o sa ma vada tusa. Am reusit. Am iesit repede si am iutit pasul spre capul satului, pe partea dreapta, parca asa zicea Ana, nu? Oricum, as fi gasit usor. Era singura casa in constructie. Avea deja etajul ridicat si gardul pus. Am intrat ca o furtuna.

Din fericire, era singur. Fara Ana, fara baietii care il ajutau de obicei. Fara tricou si cu blugii murdari de vopsea, exact asa cum il si cunoscusem. A intors capul spre mine fara sa para surprins. Cu lipsa lui de reactie care ma scotea din minti de-acum. Era o galeata de vopsea alba in fata mea si ca sa reusesc sa nu-i dau una direct in cap, am preferat sa dau cu piciorul in galeata aia. S-a rasturnat toata, iar vopseaua aceea alba a imbibat tarana. S-a uitat la galeata, apoi la mine si a continuat sa vopseasca de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Sincer, voi ati mai pomenit asa ceva?

“-Nu voiam sa-ti zic decat ca esti un prost! Si un lache flausat si mie imi e rusine pentru orice dracu a fost intre noi. Un taran zugrav poate avea pretentii mari, dar in esenta, atata e. Un taran zugrav.”

Nu spunea nimic. Continua sa zugraveasca ca si cum n-as fi fost acolo. Deja ma intrebam daca e sanatos la cap.

“-Si sa-ti mai zic ceva, prostule! Eu nu stiu ce ai facut tu cu Ana aici, dar fii convins ca eu acum plec direct la Bucuresti, la Radu. Si daca ai nevoie de inspiratie pentru noaptea nuntii, ca tu oricum esti doar un taran salbatic, e suficient sa te gandesti la noaptea asta si la noptile care vor urma…Prostul satului…!”

Atunci s-a uitat la mine rau. Urat, ca si cum l-as fi dezgustat.

“-Cred ca ar fi mai bine sa pleci!”

Atat mi-a zis si si-a continuat treaba. Furia mea s-a transformat intr-o clipa in tristete. Cea mai adanca tristete.

“-Sa tii minte un lucru, Stefane! In viata, fiecare are ceea ce merita!”

Pe asta i-am zis-o fara ura, cu ultimele puteri. Am plecat apoi buimaca. Ziceai ca m-a lovit cineva cu un par in cap si nu mai stiam pe unde merg. Nu-i spusesem eu sa fie fericit? Ce era cu mine? Nu mai conta ce ii spusesem. Amandoi stiam de ce se intamplase acel episod dintre el si Ana. De furie, de gelozie oarba. De gelozie de prost.
Am ajuns acasa si am incercat sa ma adun. Trebuia sa vorbesc cu tusa iar ea ar fi simtit imediat ca e ceva in neregula cu mine. Cu greu, am reusit.

“-Tusa, sa nu te superi, dar plec pentru cateva zile. Vreau sa dau o fuga cu Radu pana la mare. Imi iau cateva haine si decolez. Apoi, ma intorc ca mai am o saptamana si ceva de concediu.”

Nu stiam daca ma mai intorc. Dar nu-i puteam spune tusii atat de brusc ca plec si gata. S-ar fi alarmat, s-ar fi gandit ca s-a intamplat ceva…

“-Bine, mamica! Aveti grija de voi acolo. V-asteapta mama inapoi! Asa m-am obisnuit cu tine, Silviuca, sa vezi ce urat o sa-mi fie cand vei pleca! Aoleu! Nici nu vreau sa ma gandesc!”.

Mi-am pus cateva haine in bagaj, am imbratisat-o pe tusa, si am iesit pe poarta. Nu stiam nici unde merg si nici de ce.”

 

-va urma-

 

Sursa foto: Pinterest

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply