„A venit dupa cativa ani, intr-o dimineata de vara, chiar la rasarit. Am deschis usa si era acolo!” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Miruna

„A venit dupa cativa ani, intr-o dimineata de vara, chiar la rasarit. Am deschis usa si era acolo!”

dragoste-de-liceu8

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Miruna, ultima parte

Si cineva chiar m-a salvat. O trupa rock. O puneam pe repeat, tipau ei, tipam si eu cu ei. Pana m-am calmat. In cazul meu au fost cel mai bun tratament. De altul, nu aveam nevoie. Si, asa, eliberata de toti demonii, m-am dus sa verific listele de admisi, ori, dupa caz, de respinsi. Da, eram la admisi. Nota de la scris imi ridicase media, in primul rand si, in al doilea rand, la aceasta facultate pe care si-o doresc ei extrem de prestigioasa, media mea de admitere era socotita chiar buna. Adica 6 si ceva era socotit bun. Nu mai conta. In secunda urmtoare m-am dus sa-mi retrag dosarul si pentru vreo ora am fost chiar vedeta facultatii. Printre bietii picati care plangeau prin fata, eu “bateam cu pumnul in masa” in cabinetul directoarei (ea ma chemase) sa-mi dea dosarul inapoi. “Dar de ce, domnisoara, vreti sa va retrageti de la o facultate atat de buna?” N-avea rost sa-i povestesc despre orgoliul meu de elev studios calcat in picioare. I-am zis cu sinceritate un lucru care mi se intamplase cu cateva momente in urma, doar pentru ca ala imi venise primul in cap: “Doamna, am fost la baie si nu curgea apa la nicio chiuveta.”
S-a uitat femeia la mine, a socotit probabil ca sunt cu adevarat nebuna si ne-am luat “la revedere” pe veci. Am mutat dosarul la o facultate particulara si n-am regretat o secunda. Nici nu aveam ce, ca m-am dus in anul patru direct la examene si aia a fost tot:)
M-am angajat, m-am mutat singura si mi-am pus viata intr-o oarecare ordine. Sa va mint si sa va spun ca nu am mai avut alte relatii? Nu are rost. Am avut. Scurte, bazate pe entuziasmul momentului, inecate in cateva zile in acelasi amar de a nu-ti putea lua gandul de la o persoana. De la aceeasi persoana…
Si el era la o alta facultate si ma gandeam aproape in fiecare zi cum o alta “Miruna” il privea probabil pe furis in timpul orelor. Ma gandeam ca ea va fi tot ce n-am fost eu. Si va avea tot ce n-am avut eu.
Apoi s-a intamplat…Mesajul. Momentul. Brusc, fara nicio introducere. Dintre toate mesajele pe care I le dadusem de-a lungul timpului, a raspuns corespunzator la cel mai sec. Eu acum glumesc:) N-avea legatura cu mesajul, evident, ci cu momentul. Probabil ca si furtuna aceea a lui trebuia sa gaseasca un raspuns cumva, undeva.
Mesajul a fost trimis dupa ora 22 si suna asa: “cand pleci tu de la club, imi iei si mie un pachet de tigari?” Vorbisem serios. Chiar nu mai aveam… Doar ca nu ma asteptam sa-l si primesc. Nu am stat treaza, nu am avut vise si nu m-am trezit din ora in ora cu ochii la ceas. Pentru ca nu mai asteptam nimic…
Era vara, era cald si cred ca de-atunci nu-mi mai pot imagina ceva mai frumos decat diminetile de vara. Adica peste linistea aceea calda dar nu sufocanta, vine soarele incet, incet, cu cate o raza intinsa peste noi. Si miroase a roua si parca nu se grabeste nimeni nicaieri, nici macar soarele nu se grabeste sa rasara, doar da semne lenese…
Deci ora 5. Rasarit:) N-a sunat la interfon, mi-a trimis mesaj. Si, in tot somnul meu, intr-o secunda il citeam. In cealalta secunda deschideam usa.
Incerc sa scriu si imi dau seama ca este foarte greu sa explici, sa descrii, cum toate intrebarile, gandurile si macinarile tale de peste ani isi gasesc toate raspuns intr-o dimineata de vara, cu tine si cu el, razand si povestind, imbratisati, pe o canapea.
Nu am vrut sa opresc timpul, nu m-am agatat de clipa aceea, eram perfect constienta, dupa atatia ani, ca pentru noi ziua de maine era sub acelasi nedeslusit mister. Eram perfect constienta ca unul dintre noi simtea ca ar fi trait sub dominatia celuilalt iar asta nu e lucru pe care sa-l poti accepta cu usurinta.
Exista mai multe feluri de happy-end. Iar eu socotesc ca povestea noastra a avut unul. Dupa ce a plecat, i-am trimis un mesaj si mi-a raspuns. Si va rog sa nu va suparati, dar pe acestea as vrea sa le tin doar pentru noi. A fost un cuvant, doar unul, pe care l-a scris si a rezumat totul. Si il stim doar noi doi.
Fiecare dintre noi a cunoscut ulterior persoana care ii era, de fapt, menita si fiecare dintre noi a cunoscut fericirea in cel mai profund sens al cuvantului.
Iar el citeste acum si zambeste, stiu sigur. Si daca asta nu e un final fericit, atunci eu nu mai stiu ce sa zic:)

Sursa foto: Favim.com

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply