„Ajung in fata clubului si ma simt ca cea mai mare nebuna a lumii! Ce caut eu aici? Ahh, uite-l!” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Iubire ascunsa in vazul tuturor

„Ajung in fata clubului si ma simt ca cea mai mare nebuna a lumii! Ce caut eu aici? Ahh, uite-l!”

iubire-ascunsa3

 

 

IUBIRE ASCUNSA IN VAZUL TUTUROR

Partea a treia:

 

“Ce sentiment ciudat! Toata seara am stat cu gandul la ei…Dansurile frenetice ale fetelor in clubul in care ne-am mutat nu m-au mai putut atrage pe ring… Iar baietii…Oare asa au fost mereu sau, pur si simplu, am inceput eu sa-i vad asa…? Nesiguri, nehotarati…le dadeau tarcoale fetelor fara sa stie exact cum sa le abordeze…Imi venea sa “plang” de rusinea lor. Ok, e draguta si rusinea asta, dar pana la o varsta… Apoi…apoi nimic din ce esti tu ca femeie nu poate fi starnit de rusinea lor si foiala fara sens.

Deci nu, clar se intampla ceva cu mine. Pentru ca, de cate ori vad chipurile lor susotind unul langa altul, incercand sa ajunga stangaci langa fata pe care o plac, il am in cap, ca intr-o fereastra, pe el. Tipul din bar. Cat de sigur a prins-o, cum a sters-o si a mangaiat-o fara sa-i pese ca-i priveste tot clubul…Cum s-au sarutat…

Ce experienta neobisnuita… Poate daca il mai vad o data nu o sa mi se mai para asa. Poate ma ametisem de la whisky… Nu, ca n-am apucat sa iau decat o gura, n-aveam cum.

Telefonul. Suna. Mihnea.

“-Te pup! Ce faci? Te-ai trezit?” ma intreaba vesel.

“-Da…Leneveam. Tu ce faci?”

“-Auzi, ce intrebare! E duminica, ai uitat? Sunt la tenis, cu tata. Il bat si cu mainile legate.”

Da…normal. Era duminica, era tenis. Cum de mi-am permis sa uit?

“-Ok atunci. Vorbim mai incolo…” incerc sa ma retrag din discutie. As vrea sa mai raman putin cu gandurile mele, nu prea am chef de vorba.

“-Stai asa… Vrei sa mergem la un film mai spre seara?”

Ma gandesc repede. Nu, nu vreau. Duminica ma taraste la toate filmele cu animatie nebuna care oricum nu-mi plac, nu le inteleg rostul si nu mai vreau sa le vad.

“-Nu…as vrea sa invat putin ca ieri am iesit si na…pregatesc un referat, am strans ceva carti pentru el…”

Face o pauza scurta. Il aud pe tatal lui strigandu-l pe terenul de tenis, apoi rasete zgomotoase. S-au dus in gasca, asa cum fac in fiecare duminica.

“-Bine, hai, te pup! Te sun dupa ce termin!”

Am pus abatuta telefonul pe noptiera. Pana la urma, care-i treaba cu vorbitul asta la telefon? Nu-i prea mult sa ne sunam din doua in doua ore?

Cred ca vreau sa ma intorc in clubul de aseara. E duminica, ar trebui sa fie deschis si azi. Dar cum naiba ii zic Madalinei sa mearga cu mine? Hai, incerc, nu am ce pierde.

Suna la ea. Imi raspunde lenesa, nu are nicio graba.

“-Ce faci?” O iau direct. “Te-ai trezit?”

“-Daaaaa…si visam asa frumos, nu vrei sa stii…”

Imi dau seama din vocea ei ca e super fericita. S-a intamplat ceva intre ea si Alex azi-noapte si mi-a scapat?

“-Nu-mi spune…. In sfarsit, tu si Alex…” nu stiu cum sa continuu. Sper sa o faca ea.

“-Aaaaa, nu! Nimic de genul asta…Dar toata noaptea s-a uitat dupa mine, il vedeam, stii… Ma privea asa, pe furis…Credea ca nu-l vad. E asa duuulceee… Si cand am ajuns acasa mi-a dat like la poza din club. Nu-i dragut? La 4 dimineata.”

Hmmm… Nu stiu ce sa-i raspund, chiar nu stiu. Sa-i zic ca omul a dat fix semnele unui baietel din clasa a X-a? Ar insemna sa-i stric ziua. Si ce stiu eu pana la urma despre barbati? Singura mea relatie serioasa e cea cu Mihnea, inaintea lui am mai iesit cu doi baieti si cam atat…

“-Auzi, Mada, stii la ce ma gandeam? N-ai mai vrea sa mergem sa bem un suc in seara asta acolo, in centrul vechi, unde am fost aseara prima oara? Mi-a placut mult muzica… Si atmosfera era super misto…”

“-Unde, fata? La cretinii aia care ne-au tinut in picioare? Doamne fereste! Nu mai calc acolo in viata mea! Aia nu stiu de capul lor acolo! Daca nu rezolvam aici, cu masa, ce dracu faceam? Stateam cu parlitii aia la bar? Cu toate betivele drogate pe care le fut barmanii cand au ei chef?”

M-am intristat brusc. Eu de ce nu am putut vedea asa? De ce nu am putut vedea ca Mada si gata? Caz inchis.

“-Ok, Mada…” am vocea trista. Ce naiba? N-am invatat s-o controlez in atatia ani? “Hai, te pup! Vorbim mai incolo!”

Deci gata. Nu ma pot duce si gata. Oricum, a fost probabil doar in capul meu. Mi s-a parut mie ca traiesc un film care nu avea nicio legatura cu realitatea.

Si daca nu ma duc, ce fac azi? Invat la imunologie, unde am de facut si referatul, o ajut pe mama eventual la traditionalele briose cu cacao de duminica dupa-amiaza si apoi, dupa cina, absolut “involuntar”, tata imi va pune intrebari din toata materia pe care am parcurs-o pana acum. Asa face in fiecare duminica, dar vrea sa para doar o discutie degajata pe care o avem din pura intamplare. Si ma intreb mereu daca nu s-a prins ca il intuiesc perfect sau, pur si simplu, nu-l intereseaza.

Dar daca ma duc singura? O sa zic ca mi-am pierdut telefonul sau ceva…E penibil? De ce e penibil? Nu mai stiu ce am facut cu el, l-am uitat pe bar cand am lasat banii pentru whisky, habar n-am. Nu-l mai gasesc. Si nu ma duc imbracata de club. Imi iau blugi si un tricou, par asa…in treacat. De ce simt iar golul ala in stomac? Hmmm…

As putea sa invat acum, mai am cateva ore pana diseara. Acest manual nu era in limba romana? De ce brusc nu mai inteleg nimic din el?

Ora 19. Intru la dus. 20.30. Sunt gata. Blugi, tricou, conversi, gloss si rimel. Incep sa cobor scarile in graba.

“-Unde pleci, Irina? Sunt gata briosele, mama. Te asteapta taica-tau in living sa mancati impreuna.”

“-Aaaa, mama, ies putin. Si-a uitat Madalina cadoul la mine, ne vedem in oras  sa i-l las. Spune-i tatei ca vin repede.”

Nu mai aud raspunsul mamei, am iesit. Deja am pornit motorul. Nuuu, Mihnea, te rog, nu ma suna acum, nu am niciun chef. Nu am facut nimic deosebit in ultimele ore si nu vreau sa merg la film. Dinozaurii aia animati isi vor face treaba la fel de bine si fara noi in sala, crede-ma. Oare ajung prea devreme? Nici nu stiu pe la ce ora se aduna lumea pe-acolo. Si oricum eu imi caut telefonul, nu am treaba cu ei.

Ajung in fata clubului si dintr-o data mi se pare ca sunt cea mai mare nebuna a lumii. Ce caut aici, singura, duminica seara, de parca m-as juca „baba oarba” legata la ochi? Ce caut? Ca mi s-a parut mie nu stiu ce si sunt curioasa daca o sa mi se para la fel si a doua oara?  Ok, daca tot sunt aici, voi intra. Macar sa-mi dau telefonul pe silent naibii, sa nu sune fix in febra cautarilor.

Gata, am deschis usa, uite, e ceva lume pe la mese. Inca nu se danseaza, dar poate mai incolo…cine stie… Mi-e frica sa ma uit catre bar. Dar n-am ce face, trebuie sa ma uit. Doar n-o sa-mi caut telefonul pe sub mese. Ma duc direct la bar, gen: aici l-am uitat, stiu sigur. Ahh,uite-l! E cu mai multi baieti in bar, se distreaza cu schemele lor de aruncat si prins sticle…Si rade mult! Ii place ce face…sau ii place ca e in centrul atentiei…Ma duc.

“-Aaaa, buna!” Nu m-a auzit. Nici macar nu m-a vazut. “Bunaaaa!”

Acum m-a vazut. Oare ma recunoaste? De ce zambeste asa?

“-Buna!”

“-Aaaa, ai gasit cumva aseara vreun telefon pe-aici?”

“-Nu te-am auzit! Vorbeste mai tare, te rog!”

Aoleu! Iar vine aproape…Acum ii simt parfumul. Imi place:)

“-Ai gasit cumva un telefon pe-aici, pe bar? Aseara? Nu-mi mai gasesc telefonul si cred ca l-am pus din greseala pe bar, cand am platit bautura.”

“-Un telefon?”

“-Da.”

“-N-am gasit niciun telefon, imi pare rau!”

Are o voce frumoasa atat cat reusesc s-o aud sub muzica asta nebuna. E masculina, puternica, dar atat de placuta… Ia uite-l! Pleaca. N-a gasit niciun telefon si gata. Isi vede in continuare d-ale lui. Se distreaza de minune cu sticlele, cu ceilalti baieti…parca ar fi o competitie intre ei. Deci asta a fost. Ma rog, nici nu stiu ce ar fi trebuit sa fie mai mult. Am venit dupa cai verzi pe pereti si, la fel de bine, pot pleca acasa. Ce ciudat  ma simt! Trista dintr-o data, fara motiv…

Merg catre usa fara sa mai fiu atenta la nimic. Nu vreau decat sa plec mai repede. Afara mi se pare frig. Ce naiba? Acum 5 minute era ok, acum e frig?

“-Hey!”

Aud o voce in spatele meu. Pot sa ma fac ca nu aud si sa merg in fata, spre locul in care am parcat. Dar…ma intorc. E el. A iesit dupa mine, nu pot sa cred.

“-I-am intrebat si pe baieti, n-a vazut niciunul nimic. Esti sigura ca aici l-ai lasat?”

As putea sa-i raspund dar simt cumva ca nu are rost. Amandoi stim ca n-am pierdut niciun telefon. Eu stiu, iar el, daca ar fi crezut ca am venit doar dupa un telefon, n-ar fi iesit dupa mine, cu atat mai mult cu cat n-a vazut niciunul.

Simte ezitarea mea si intinde mana spre mine.

“-Eu sunt Samy.”

Zambesc in timp ce-mi lasa mana cuprinsa de-a lui.

“-Ce nume e asta? Samy cu “I” sau “y”?

“-Alege si tu o varianta care sa-ti convina.”

Mi se pare ca trece prea mult timp fara ca eu sa mai zic nimic. De ce?

“-Eu sunt Irina.” Ii zic intr-un final.

El zambeste in continuare dar nu spune nimic. Gen: “imi pare bine de cunostinta, Irina!” sau chestii d-astea de complezenta. Nimic de genul asta.

“-De ce ai venit, Irina?”

 

 

-va urma-

 

Sursa foto: Pinterest

 

You Might Also Like