Alice: Cand a aflat ca se muta frate-sau cu noi, Mira ne-a zis mie si surorii mele: „O sa vedeti voi pe dracu’ cu asta!” | Videoblogul Mireselor
0
In Alice si minunile iubirii/ Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale

Alice: Cand a aflat ca se muta frate-sau cu noi, Mira ne-a zis mie si surorii mele: „O sa vedeti voi pe dracu’ cu asta!”

alice-si-minunile-iubirii

 

ALICE SI MINUNILE IUBIRII-prima parte

“Numele meu este Alice si chiar daca nu am fost in tara minunilor, pot spune ca le-am trait aici, fara a fi nevoie sa calatoresc pentru asta.

Cu toate ca numele meu duce pe oricine cu gandul la celebrul personaj de poveste, infatisarea mea nu are nicio legatura.

De cand ma stiu, am fost un copil plinut. Cand eram mica, nu era nimic deranjant, ma obisnuisem sa ma traga mai toata lumea de falcute, gaseam ca e un gest de afectiune. Apoi, cand am inceput sa cresc, pe la 12, 13 ani, am inceput sa realizez ca mai toate colegele mele de scoala sunt curtate intr-un fel sau altul de cate un baiat. Toate mai putin eu. Nu conta ca modalitatile prin care baietii incercau sa atraga atentia la varsta aceea erau hilare. M-as fi bucurat sa ma trezesc chiar si cu o minge de baschet in cap, cum li se intampla altor fete, daca asta ar fi insemnat ca cineva, cumva, incearca sa-mi atraga atentia. Dar, nu, nici macar mingea de baschet nu se indrepta spre capul meu.

Apoi a venit ziua aceea pe care n-am s-o uit niciodata. O zi de vara in care tot asa, baietii incercau sa atraga atentia fetelor si s-au gandit sa le ude cu apa. Fetele radeau si o rupeau la fuga. Baietii, dupa ele. Ce sa va spun? Am fugit si eu cu toate ca nu eram tinta nimanui. Si cum incercam sa prind viteza fara prea mare succes, l-am auzit pe Traian de la clasa a 7-D, tin minte si acum:

“-Alice mai mult se rostogoleste decat alearga. Ca un pepenash.”

Si, de atunci, asa mi-a ramas porecla: “pepenashul”. Atat de tare s-a amuzat toata lumea ca n-au mai renuntat la numele asta.

Chiar si sora mea tot asa m-a alintat de atunci. M-am plans la ea, cand am ajuns acasa, si atata a ras ca nu si-a mai scos-o din cap.

“-Alice, nu e urat pepenash! Nu te mai plange atata!”

Ce sa stia ea? Carmen a fost mereu opusul meu. Eu eram pepenashul, ea era regina balului. Tin minte ca ne-a intrebat, la un moment dat, un baiat din fata blocului: “frate, voi nu mancati acelasi lucru acasa?” Mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Ma gandisem si eu la asta de multe ori si nu aveam un raspuns clar. Da, mi se intampla sa mananc poate la ore mai inaintate decat ea, sau poate mai multe dulciuri uneori, dar parca tot nu justificau atatea kilograme in plus fata de ea. Carmen era slaba, cu pielea deschisa la culoare, parul saten si ochii albastri.

Cand eram mici nu prea bagam de seama ca e o fetita frumusica, cei mici nu prea sunt atenti la lucrurile astea. Dar cand am crescut si am inceput sa vad cum ii dau tarcoale baietii din cartier si cum ii suna telefonul tot timpul, am realizat ca e, fara doar si poate, ceea ce se numeste in sens clasic: o fata frumoasa!

Tata era mereu stresat si ii interzicea sa vina acasa mai tarziu de 10. Uneori ma trimitea pe mine sa ies dupa ea in fata blocului, s-o chem sus. O gaseam pupandu-se prin vreo masina cu vreun barbat din cartier. Erau topiti. Cand nu-i mai baga in seama, cate unul ma mai lua pe mine in primire cand ma vedea ca vin de la scoala.

“-Ai mancat croissantul in pauza sau vii cu el inapoi acasa? Hai, nu te supara! Ia, zi! Ce face sor-ta? I-a cazut telefonul in lighean la pedichiura? Zi-i ca nu-i frumos ce face. A intrebat Remi de ea, asa sa-i zici. Pepenash, ai bagat la cap?”

Ma uitam urat la ei si mergeam mai departe. Mama imi zicea mereu sa nu-mi pun mintea cu prostii. Las’ ca-si punea sor-mea.

Cred ca in inima mea, totusi, a fost mereu modelul meu. Era mai mare, era atat de frumoasa, era asa desteapta, era o bucurie sa fii in preajma ei. Si la facultatea de jurnalism cred ca am dat tocmai pentru ca ea era studenta acolo. Ii urmam pasii fara sa-mi dau seama. Cred ca imi doream sa fiu ca ea, asta imi doream cel mai mult.

Inca din facultate, Carmen s-a mutat cu prietena si colega ei de an, Mira. Parintii Mirei aveau o situatie financiara destul de buna, din cate intelesesem, si le-au ajutat sa inchirieze un apartament cu trei camere.

Cand am ajuns anul doi, i-am rugat si eu pe ai mei sa ma lase sa locuiesc cu ele. Au acceptat fara probleme, doar eram cumintenia pamantului. Nu veneam tarziu, nu ieseam cu baieti, nu pierdeam nopti, deci ce motiv de ingrijorare ar fi avut?

Acum sa nu credeti ca pana la 21 de ani nu m-am apropiat chiar de niciun baiat. Cand aveam 15 ani si am fost in prima tabara cu mai multi colegi de clasa, cativa s-au imbatat in prima seara in jurul focului de tabara. Asa s-au imbatat ei ca sa-si faca curaj, probabil, sa se apropie de fete. Cum- necum, numitul Gil s-a apropiat de mine. Nu-mi placea in mod deosebit, dar l-am lasat sa ma sarute cu limba, terorizata fiind de gandul ca alte colege de-ale mele se sarutau asa de pe la 12, 13 ani, numai eu apucasem sa fac 15. Nu mi s-a parut nicicum, dar m-am bucurat ca am bifat-o si pe asta.

Cu cateva luni inainte sa fac 20 de ani, am fost la un chef cu mai multe prietene, chiar in noaptea de Revelion. Acolo s-a intamplat sa beau un pahar, doua de sampanie. Poate trei:) La fel si unul dintre baietii de-acolo, Costin. Pe la 3 dimineata am dansat un blues si a inceput sa ma mangaie pe spate.

La finalul dansului, m-a pupat pe gat si m-a intrebat daca vreau sa mergem in dormitor. Sincer? Am zis “da” pe loc. Abia asteptam sa scap si de povara asta de virginitate ca sa nu ma mai fac ca ma uit pe pereti cand povesteau colegele mele de an ce-au facut si au dres azi-noapte.

Experienta in sine mi s-a parut ceva ingrozitor. Un baiat pe care nici macar nu-l stiam prea bine s-a urcat peste mine si, dupa cateva incercari, a reusit ce si-a propus. Apoi ne-am imbracat amandoi si el m-a intrebat daca vreau sa mergem la bucatarie, sa mancam. Atat si nimic mai mult. Ingrozitor, va zic, dar m-am bucurat ca am facut-o si pe asta ca sa nu ma mai simt ultima virgina.

Dupa ce m-am mutat cu fetele, m-am simtit si eu, in sfarsit, matura. Ele dormeau in aceeasi camera si pe mine m-au lasat sa dorm singura. La fix, oricum eu nu trancaneam la fel de mult ca ele.

In plus, Mira se plangea mereu ca o doare ba una, ba alta, ca tre sa-si faca nu stiu ce analize, si tot asa. Cand o cautai, ei ii era rau. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca e totul in capul ei. In facultate avusese o relatie de vreo 3 ani cu un coleg de-al ei si totul s-a sfarsit brusc si dureros cand s-a dus acasa mai devreme decat trebuia si l-a gasit cu o alta colega…in pat. A suferit cumplit biata Mira si cred ca de-atunci a ramas tot bolnava…

La polul opus era fratele ei, Robert, pe care il vazusem de vreo doua ori pe fuga. “Buna, buna!” si cam atat. Numai rele auzeam despre el. Mira spunea ca ii adusese pe ai lor la disperare. Avea 26 de ani si nu voia sa faca nimic cu viata lui. Era anturat cu mai multi golani dupa chipul si asemanarea lui, de la ei din cartier, si cu ei statea toata ziua, toata noaptea. Consuma alcool in cantitati apreciabile si toti banii pe care ii primea de la parinti, ii juca pe unde apuca. Intelesesem de la Mira ca facuse chiar fotbal de performanta o perioada, pana i-a devenit greu spre imposibil sa se mai trezeasca dimineata sa mearga la antrenamente.

Ba chiar o noapte sau doua, a stat pe sectie, la politie, asa auzisem, pentru o bataie in cartier, in care fusese implicat. Atunci parintii lui au decis ca singura varianta sa-l scoata din anturajul acela, e sa-l mute cu noi. Cand am auzit, n-am fost nici trista, nici nu m-am bucurat. Atat, nu pot sa uit reactia Mirei.

“-Vine frate-miu incoace. Eee, o sa vedeti voi pe dracu’ cu asta!”

 

Nu am inteles atunci ce vrea sa spuna. Am inteles mai tarziu.”

 

-va urma-

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like