„Am deschis sertarul de lenjerie. Cu cine urma sa ma vad? Era prietenul nostru de familie sau…un tip, la o intalnire? | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Oana si Mircea

„Am deschis sertarul de lenjerie. Cu cine urma sa ma vad? Era prietenul nostru de familie sau…un tip, la o intalnire?

oana-partea-a-patra-foto

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Oana, partea a patra
“M-am uitat repede in oglinda, ca si cum cineva s-ar fi pregatit sa mi-o fure. Nu aratam rau. Complet nemachiata, imi vedeam clar ridurile in lumina blanda a diminetii dar nu ma deranjau catusi de putin. Era ceva in privirea mea, o chestie pe care nu o mai vazusem de mult. Mi-am dat halatul la o parte si m-am uitat in oglinda mare, de pe usa sifonierului. Sanii nu mai erau ce-au fost, dar parca nici ei nu ma deranjau in mod deosebit. Abdomenul era in regula, cateva vanatai pe picioare care imi ramasesera de la caratul cutiilor cand m-am mutat, dar nu era problema nici cu ele. Le puteam acoperi cu fond de ten ceva… Pedichiura, perfecta, facuta acum trei zile de prietena mea, specialista de altfel… M-am uitat repede sa vad daca mai am ulei de corp, era pe terminate…Mai aveam cat sa-mi ajunga azi. Am deschis sertarul cu lenjerie. M-am uitat direct spre sutienul cu imprimeu de leopard cu push-up ca si cum n-as fi avut neaparata nevoie de el, dar era bine sa-l stiu acolo.
Ora 09.30. Trei ore de cand i-am trimis mesajul, o ora de cand am anuntat ca mi-e rau si nu pot merge la munca azi, treizeci de minute de cand m-a intrebat direct si fara ezitare: “Ne vedem azi?”
Si eu, la munca, nu am mintit cu nimic. Chiar imi era rau. Era cel mai bun rau pe care il putea avea cineva… 09.32 “Da. Unde?” 09.33”Predeal?” 09.34”Glumesti?”09.35”Deloc. Intr-o ora vin sa te iau.” M-am gandit repede. Daca tot am inceput asta, la fel de bine as putea merge pana la capat. 09.38 ”Ok.”
Am intrat la dus. Nu ma gandeam la nimic, parca mi se golise capul de tot. Si cu toate astea, eram grabita. Grabita, fara ganduri.
Prosopul, feonul, parul se usca, culmea, bine. Uleiul de corp a ajuns la fix. Sutienul cu push up si imprimeu de leopard, parfumul pe care tocmai il schimbasem si deci, nu-mi aducea aminte de nimic, totul se lega. Am intins mana direct sa iau blugii de pe sarma. Voiam sa par relaxata, nu avea rost sa incerc ceva mai provocator si sa ma intreb tot drumul in sinea mea daca mi-o sta sau nu bine. Tricou colorat sa nu mi se vada imprimeul sutienului prin el, nu stiu de ce, asa m-am gandit. O fi frig la munte? Sa-mi iau si ceva cu maneca lunga? M-a pufnit rasul. Doar nu urcam prin vreo padure.

Si, gata, aici mi s-a rupt filmul. Eram imbracata, parfumata, misiunea era indeplinita, deci din momentul asta au venit gandurile navala. CE NAIBA FAC? E Mircea, e prietenul meu. E Mircea cu care am fost la munte, si la mare, si in Delta, si in Sighisoara. E Mircea de care radeam cand il vedeam incurcat in vreun club cand venea o fata la el. E Mircea care ramanea sa bea cu fostul meu sot pret de inca vreun meci dupa ce eu ma duceam la culcare. E Mircea care a ramas incremenit cand noi i-am zis ca divortam, de parca il lovise cineva in moalele capului. Cum urma sa ma port eu acum? Era prietenul meu, era un tip cu care ieseam la intalnire sau ce era? Ma lua cu ameteala, trageam aer in piept si degeaba. Parca nu-mi intra in plamani si ma sufocam. M-am uitat spre sticla de whisky dar mi s-a facut rusine. Cum naiba sa beau la 10 dimineata? Sa mai si miros a bautura, precum o alcoolica cu semi-depresie. Ok, gata, m-am adunat. Am inspirat, am expirat si m-am pus de acord in capul meu. Singura varianta e sa ma port absolut normal, fara nicio referire la nimic, sa las lucrurile sa vina firesc. Daca vin. Daca nu, nu-i nimic. Stiu eu un loc in Predeal unde se mananca super bine (il stie si el, ca doar impreuna mergeam) si apoi venim acasa. Cine nu are nevoie din cand in cand de o excursie la munte? Asa m-am incurajat. Dar el cum o fi?

Nu am terminat gandul ca am auzit soneria de la usa. Nu ma asteptam sa mai urce, ma gandeam ca ma cheama jos. Am deschis si intr-o fractiune de secunda era pe hol. Tinea o cutie de suc in mana si avea o atitudine super-relaxata. Nu stiu daca o facea special sau nu, dar nici nu ma interesa. Era perfect asa.

“-Esti gata?” m-a intrebat cu zambetul ala in coltul gurii.
“-Da.” Ciudat, aproape ca ma relaxasem si eu.

Era curat in masina lui, mereu am apreciat asta. Barbatii sunt, in general, mai dezordonati. El, nu. Cred ca de-acolo am si pornit conversatia daca imi amintesc bine. Ceva legat de faptul ca avut masina in service, cu nu mai stiu ce problema.
Mi-a povestit despre cum cautase cheia de rezerva, in fine, ceva amuzant, pentru ca stiu ca am ras cu pofta, asa cum radeam noi pe la mese, fara nicio grija ca acum am fi altceva decat prieteni. M-a intrebat:

“-Ti-e frig, ti-e cald, pornesc aerul? Esti ok?”
Am zambit pentru ca, de regula, nu era asa grijuliu.
“- Sunt ok.”

Pana in Sinaia nu am vorbit absolut nimic despre noi. Nimic, nimic. Ne-am adus aminte diverse chestii, am ras, am povestit exact asa cum am facut in toti anii de pana atunci. Inevitabil, vorbind, amintindu-ne, aparea si Razvan in povestile noastre. Dar ocoleam amandoi cu tact, ca si cum Razvan n-ar fi fost decat un alt tip din gasca. In Sinaia, la o trecere de pietoni, a luat pur si simplu mana de pe volan si si-a asezat-o pe mana mea.
“-Sunt fericit ca esti aici, cu mine.”
Nici nu mai conta ce spunea. Simplul fapt ca ii simteam mana peste a mea imi taiase brusc rasuflarea. Omul asta care dormise cu noi in camera si nu am avut nicio jena, nicio retinere, avea acum mana peste mana mea si ma blocase. Am tacut, normal. Simtem ca as fi zis vreo prostie asa ca mai bine taceam. A sesizat si a schimbat vorba.

“-Unde vrei sa mancam?” m-a intrebat.

I-am zis. Ma bucuram ca o sa mancam ceva ca si cum cineva ne-ar mai fi dat timp sa ne gandim daca vom urca sau nu intr-o camera de hotel dupa. Am avut timp sa ne gandim si ne-am gandit. Si am urcat.”

Oana

-va urma-

Sursa foto: Pinterest

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply