„Am facut dragoste pe jumatate imbracati, cu lumina stinsa, jaluzelele netrase si cu inima intr-o alta dimensiune…” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Oana si Mircea

„Am facut dragoste pe jumatate imbracati, cu lumina stinsa, jaluzelele netrase si cu inima intr-o alta dimensiune…”

oana-partea-a-opta-foto

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Oana, partea a opta

“-Hey!”
“-Heeeey!”

A ras pentru ca eu nu-l salutam asa de obicei. Dar, atunci, asa mi-a venit. Poate unde era si scurt cuvantul si eram sigura ca n-aveam cum sa gresesc asa, din prima. Bine, sa nu mai zic ca atunci cand eram prieteni (ce ciudat suna asta…) uneori dadeam “salut” exact asa cum facea cu Razvan. Erau glumele noastre, dar acum nu era cazul… acum aveam altele.
A intrat direct in bucatarie de parca era deja de-al casei, a bagat eclerele in frigider si a asezat pe masa sticla de vin pe care o adusese el.
“-Na, ca nu gasesc tirbusonul!” dar deja scotocea prin sertare. Si eu ma uitam asa la el si nu stiam daca sa rad sau nu. Ziceai ca-i casa in care se mutase el, nu eu.
“-Poftim!” si i l-am intins, il aveam pregatit.
 S-a intors si s-a uitat la mine si la mana intinsa de parca ma vedea pentru prima oara.
“-Multumesc! Arati foarte bine, draga mea! Ti-ai facut ceva la par?” si ma privea asa, cu ochii mici, ca si cum m-ar fi analizat duios, in gluma. Si atunci chiar m-a pufnit rasul. Mi se risipise toata teama. Teama ca mai e suparat in inima lui pentru ce s-a intamplat la Predeal, teama ca va avea o strategie pe care va trebui s-o pricep repede, altfel stric seara. Nu-si propusese sa fie in niciun fel, iar asta m-a eliberat de orice povara.
“-Cred ca sunt indragostita. Posibil d-asta sa arat ceva mai bine decat de obicei.”
Acum, sincer, n-as putea sa va explic cum am putut spune asta direct, asa, fara introducere. A fost genul ala de gand pe care l-am constientizat in momentul in care il pronuntam deja. El nu s-a uitat la mine. Deschidea sticla de vin si parea preocupat. A incercat sa nu zambeasca, dar nu s-a putut abtine. Am tras aer in piept pregatindu-ma pentru ceea ce urmeaza sa-mi zica. A ridicat capul in sfarsit, s-a uitat in ochii mei si m-a intrebat tot cu zambetul care nu i se mai stergea de pe fata:
“-Pahare?”
“-Da”. Si i le-am intins. “-Dar ai auzit ce am zis?”
“-Da, sigur. Crezi ca esti indragostita. Nu pot sa creed! Ai facut si bruschete?”
M-am uitat la el atenta.
“-Nu ma crezi, nu?”
A intors capul spre mine.
“-Ba da, te cred. Dar incerc sa-mi dozez entuziasmul. In primul rand, e o situatie noua pentru tine. In al doilea rand, nu-i o situatie chiar comoda, avand in vedere contextul si stii foarte bine la ce ma refer. Si, in al treilea rand…mai mult decat orice, mi-as dori sa ramai asa. Posibil ca experienta de la Predeal, seara asta, vinul, habar n-am, sa te fi influentat oarecum. Dar, bucurosi le-om duce toate. Punem masa?”
Teama lui m-a emotionat. Deci ii era teama ca putea fi o alta toana de-a mea, venea dupa un episod ca cel de la Predeal si dupa niste ani in care probabil a luptat cu ceea ce simtea pentru mine din cauza prieteniei cu Razvan. Probabil foarte putini barbati ar fi fost in locul lui, marti seara, la mine in bucatarie cautand un tirbuson cu naturaletea unui fapt clar: “Eu sunt aici si te iubesc. Daca ma vei iubi si tu, e perfect. Daca nu, eu oricum as fi venit. Si gata.”
“-E pusa masa.”
M-a vazut ca m-am emotionat si a zambit. Si cu toate ca intelegeam in privirea lui ce vrea sa spuna, m-am bucurat cand a schimbat vorba.
“-Ce ai la cuptor? Dorada? Preferatul meu.”
Am dus mancarea impreuna, am dus si vinul si cu toate ca eu pusesem pe masa cateva lumanarele pentru decor, nu le-am aprins. Nu era nevoie, era perfect asa.
“-Strang eu” mi-a zis la final.
“-Aaaaaa, nuuu! E strategie. Tu nu speli vase, nu suporti, nu incerca sa ma impresionezi.”
A ras, dar le ducea deja in bucatarie.
“-Lasa-le, te rog, macar cu atat sa ma revansez pentru ce s-a intamplat la Predeal.”
Mi-a evitat privirea. Dupa un moment de tacere care mi s-a parut lung, m-a intrebat:
“-Ce s-a intamplat la Predeal?” si acum se uita la mine direct, in lumina aia chioara din bucatarie. Si imi placea si privirea, si faptul ca era putin neras, si faptul ca nu mai zambea. Oricum, n-aveam de gand sa vorbesc. Nu ma pricep prea bine la explicatii de genul asta:”aaaa…stai sa vezi, sa-ti explic…!” Nu. M-am dus direct si l-am sarutat. Si a fost altfel decat la Predeal. Mai presus de orice senzatie, simteam dragoste.
De data asta, eu l-am tras spre dormitor. Am facut dragoste pe jumatate imbracati, cu lumina stinsa si jaluzelele netrase, si cu inima intr-o alta dimensiune. In dimensiunea aceea din care, daca ai cazut, praf te faci. Dar e atat de bine acolo, incat iti asumi orice risc, pentru ca, daca nu o faci, simti ca ai trait degeaba.

Asa suntem acum, in timp ce va scriu, adica miercuri seara. Nu inteleg prea bine ce ni s-a intamplat, cum si de ce. Stiu doar ca orice lupta cu dragostea e o lupta impotriva firii. Iar asta ne incurajeaza catre pasul urmator, acela in care ii vom spune lui Razvan despre noi. Trebuie sa stie de la noi si vreau sa cred ca va avea puterea sa inteleaga. Poate nu de la inceput, dar in timp, eu sper ca o va face…
Va sunt recunoscatoare pentru suportul vostru. Nu-mi vine sa cred de unde am plecat si unde am ajuns. Eu atat stiu: ca exista o ratiune mai puternica decat orice gand, orice plan. Cea a inimii.”

Oana

Sursa foto: Pinterest

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    ESE
    mai 27, 2016 at 9:22 am

    You go, girl! Multa fericire sa aveti amandoi. Si sa ne scrii peste vreo cateva luni numai de bine 🙂

  • Leave a Reply