„Am iesit in pijama si m-am urcat la el in masina! Am luat mancare de la Mc si ne-am oprit sub stele…” | Videoblogul Mireselor
0
In Adina si Sebi/ Jurnalul vostru

„Am iesit in pijama si m-am urcat la el in masina! Am luat mancare de la Mc si ne-am oprit sub stele…”

intalnire-noaptea

ADINA- partea a treia

„Ma uitam la telefon si parca nu  aveam puterea sa citesc niciunul dintre mesaje. Sebi era in regula, stiam asta, doar de o ora ne-am despartit, iar de Victor, atunci, pe moment, nu voiam sa stiu nimic.

Am pus telefonul inapoi pe noptiera si am decis ca voi citi dimineata. Voiam sa dorm, insa setarile alese mi-au dat planurile peste cap. Eram anuntata a doua oara ca am primit mesaj. Am pus pana pe telefon si am deschis primul mesaj, cel de la Victor.

“Am ajuns acasa si tu nu esti. Am vazut ca iti lipseste geanta. Nici macar un “pa, sa iti fie bine” nu meritam? Sunt dezamagit, Adina… Sper ca tu, acolo unde esti, esti bine.”

Mi-au dat lacrimile de nervi si, daca era sa reactionez la primul impuls, l-as fi sunat sa il injur. Am respirat de cateva ori cu ochii inchisi si am deschis mesajul de la Sebi.

“Stau in pat si nu pot sa nu ma gandesc la ceva. Niciodata nu te-as fi facut sa suferi atat. Ma bucur ca esti aici. Mancam un Mcdonald’s ca pe vremuri?”

M-a pufnit rasul si ma gandeam ce ti-e si cu viata asta. Iti da una rece si, imediat, una calda. I-am raspuns printre lacrimi, dar pe undeva amuzata. Sebi era parca, atunci, cel mai bun medicament pentru boala mea. 

“Daca mergem in pijamale.”

Nici n-am apucat sa pun telefonul pe noptiera, ca mi-a si raspuns.

“In 10 minute, sunt la tine. Daca nu esti in pijama, te fac de ras pe strada si tu platesti la Mc.”

Deja imi revenise buna dispozitie, am sarit din pat, mi-am luat papucii in picioare, hotarata sa intru in jocul asta. Aveam sa merg la Mc in pijama, cu geanta pe umar, si mi-am impus sa pretind ca nimic rau in viata mea nu se poate intampla. Am coborat si m-am intalnit cu mama care se pregatea sa mearga la culcare.

„-Ce faci, Adina? Unde mergi?”

„-Vine Sebi pana aici si ies sa vorbesc putin cu el. Culca-te ca o sa dureze ceva…”

„-Bine, mama. Hai, du-te, ca ai nevoie sa fii cu prietenii tai. Te pupa mama, ne vedem maine.”

Am iesit pe usa si el ma astepta deja in masina. Radea in hohote. Normal! Aveam pe mine o pijama minuscula, roz, cu Hello Kitty si un capot flausat, plus geanta de strada pe umar. Un vis de femeie eram! A! Si sa nu uit papucii plusati.

Mandra si cu nasul in vant, constienta de penibilul situatiei, am urcat in masina ca o lady imbracata in cea mai frumoasa si scumpa rochie de seara.

“-Buna seara din nou! Pregatita sa cinam copios?”

“-Pentru asta am si ales tinuta asta speciala.” Mi-am dus mana din cap pana in picioare prezentandu-mi outfitul si am inceput sa rad.

A ras si el in hohote si a pornit in tromba. Aveam ceva de mers… In Sebes, nu aveam McDonalds, asa ca urma sa mergem tocmai pana la Sibiu. Era un ritual de-al nostru cand ne plictiseam. Ma intreba mereu daca nu imi e pofta de un hamburger d-ala toxic si stiam ca plecam in excursie.

“-Ma bucur ca zambesti, Adina. Chiar ma bucur.”

“-Eh… stii cum e. Noroc cu tine ca ma faci sa zambesc, ca altfel nu prea imi vine.”

“-Stiu, dar ti-am zis ca o sa fie bine pana la urma.”

“-Chiar sper asta…”

Ma uitam la el si imi venea sa ii multumesc din nou ca e acolo, langa mine. Am incheiat rapid capitolul trist si am inceput sa povestim vrute si nevrute, asa cum faceam aproape de-o viata. Pe drum spre Sibiu, am aflat ca el si prietena lui, Ioana, se intelegeau ok, ca nu era o iubire devastatoare, dar era o relatie care ii oferea liniste si echilibru.

“-Mi-e ok cu ea. Nu ma intreba daca ma insor, ca nu stiu ce sa iti spun, dar sunt bine.”

“-Ma bucur ca esti bine. Stie ca mananci noaptea asta in oras?”

“-I-am zis ca un prieten are nevoie urgent de ajutorul meu…”

Intr-un fel, ii spusese adevarul. N-a mai zis nimic si n-am insistat nici eu. Nu puteam sa ma incarc si cu probleme de genul acesta. Voiam sa ma bucur de seara aceea si el era destul de matur incat sa isi rezolve problemele si singur. Nu ca mine…

Intr-un tarziu, am ajuns la Sibiu. Era deja aproape 3 dimineata cand a parcat masina in fata restaurantului.

“-Ce faci? Nu mergem la drive?”

“-Nu, draguta! Daca e lata, pai lata sa fie. In pajama, la Mc! Asa ai spus.”

Radeam in hohote gandidu-ma ca as putea sa ma prezint asa in fata vanzatorilor, dar n-as fi coborat din masina nici daca ma picura cineva cu ceara.

“-O sa zica lumea ca suntem nebuni si drogati, Sebi! Urca in masina si hai la drive.”

Cumva dezamagit, mi-a facut pe plac, dar n-a omis sa ma apostrofeze ca n-am spirit de aventura si ca simtul penibilului trebuia sa il las acasa.

Ne-am luat de toate! Oricum cu mult mai mult decat am fi putut manca.

“-Unde vrei sa mancam nenorocirile astea?”

“-In masina, doar nu crezi ca am sa cobor undeva imbracata asa.”

“-Eh, nu cobori! Lasa, ai sa vezi ca ai sa cobori!”

A pornit motorul si am plecat spre casa. La un moment dat, a facut dreapta pe un drum de tara…

“-Sa vezi tu unde te duc eu acum. Stai sa vezi. Noroc ca ai capotul asta de bunica pe tine, ca n-o sa-ti fie frig.”

A oprit in varful unui deal de unde se vedea frumosul Sibiu. Din departare, ce-i drept, dar tot era frumos.

“-Adina, aici mancam in seara asta.” Si a batut cu mana in capota. “Nici la 5 stele nu e asa frumos.”

“-Esti nebun? In pustietatea asta?” Il intrebam in timp ce coboram cu pungile din masina si ma uitam pe jos dupa tot felul de lighioane.

“-Crede-ma, nu vine nimeni aici. Uite, romantic! In loc de lumanari, avem faruri.”

“-Doamne, dar e foarte frumos aici si da, noroc ca am capotul asta ca altfel as fi inghetat.”

“-Hai, urca!”

Mi-a facut semn sa urc pe capota si m-am conformat. Acolo, eu sus si el sprijinit, inconjurati de maioneze, sandvisuri si cartofi prajiti, ne uitam la panorama, radeam si mancam. La un moment dat, de nicaieri, imi spune:

“-Acopera-ti genunchii ca nu raspund de faptele mele.”

Mi-a spus-o pe un ton amuzat si n-am dat nicio alta conotatie frazei. Am luat-o ca pe o simpla gluma. Mi-am acoperit genunchii si am luat o aripioara de pui. Chiar imi era foame. Nu mai mancasem de cu o zi inainte, asa ca masa asta era binevenita.

Ma uitam la el in timp ce rontaiam si il vedeam cum sta cu mainile in buzunarele vestei si se uita in zare.

“-La ce te gandesti? Iti pare rau ca ai pacatuit cu mancarea asta?”

A zambit abatut.

“-Nu imi pare rau… Nu imi pare rau de nimic.”

S-a uitat direct in ochii mei. Mi-am ferit privirea, cumva stanjenita, si am continuat sa mananc gandindu-ma la ce o fi in capul lui.

“-Ma bucur ca ai venit acasa. Chiar ma bucur ca esti aici. Mi-a fost dor de tine, nebuno!”

“-Acum ma bucur si eu ca sunt aici si lasa-ma cu dragalaseniile astea ca inapoi tot tu conduci.”

Radeam din  nou amandoi.

“-Si mie mi-a fost dor de tine, Sebi. Chiar mi-a fost. Si multumesc pentru tot.”

“-N-ai pentru ce!”

A inceput sa stranga pungile aruncate peste tot. Zici ca acolo mancase o armata de termite… Cand a vazut ca vreau sa ma dau jos, s-a asezat langa mine. Lipit.

“-Hai sa te ajut ca, la cat ai mancat, imi e ca te rostogolesti pana in valea aceea…”

Pentru cateva secunde, m-am uitat la el de sus… Ii simteam mainile puternice pe talia mea si nu-mi putea lua privirea de la el. M-a asezat atent inapoi, pe iarba.

“-Galant ca de obicei, salvatorul meu.”

Eu am crezut ca glumesc, cum glumisem si pana atunci. Dar el se intristase. Fara sa stiu de ce.

 

-va urma-

Sursa foto:Pinterest

You Might Also Like