„-Andreea, nu vrei sa lucrezi la mine la club? Am niste fete acolo, danseaza, mai tin legatura cu clientii… Ca sa fie frumos, stii?” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Jurnalul Deei

„-Andreea, nu vrei sa lucrezi la mine la club? Am niste fete acolo, danseaza, mai tin legatura cu clientii… Ca sa fie frumos, stii?”

sex-platit4

 

CUM PLATITI DRAGOSTEA? CASH SAU CARD? Jurnalul Deei:

A patra parte

“Vreo sase luni dupa, n-am mai suportat sa mai vorbesc cu niciun baiat. Ma enervau numai cand ii vedeam. Erau prea vii amintirile in capul meu. Cum imi tinuse mainile, cum ma apasa, cum mi-a ridicat fusta…durerea aceea crunta dintre picioare…cum ma rugam in gand sa se termine mai repede…. Uneori imi venea sa vomit. Il mai vazusem in cartier si dupa. Cauta sa intre in vorba cu mine… Dar eu, daca il vedeam cu baietii in capul strazii, ori intram inapoi in casa, ori o luam in partea opusa, chit ca stiam ca ocolesc.

Intr-o seara, cum am iesit din curte, am dat cu ochii de el. N-am mai apucat sa ma intorc, dintr-un pas era langa mine.

“-Andreea, stai! De ce fugi asa, mai, fata?”

M-am intors si m-am uitat rece in ochii lui.

“-Am treaba!” i-am zis scurt.

“-Hmmm, nu stiu de ce te porti asa urat cu mine. Uite, ca sa-ti mai schimbi atitudinea fata de mine, iti fac cadou un telefon. Cu tot cu incarcator.”

A deschis portbagajul masinii si a scos o cutie de acolo.

“-Ce zici? Te bucuri?’

Ma uitam fix in ochii lui, fara sa tresar.

“-Nu vreau niciun telefon!”

“-Serios? N-am mai auzit fete sa nu vrea telefoane, auzi!”

Se uita la mine, astepta probabil sa intind mana dupa telefon, sa-l vad macar. M-am intors cu spatele si am plecat fara sa-i mai zic nimic. Nu mai puteam sa-l vad in ochi. A ramas acolo, in drum, uitandu-se dupa mine si cand s-a convins ca plec pe bune, a strigat:

“-Femeie nebuna mai esti!”

De atunci am scapat de el. Ne mai vedeam prin cartier,  dar nu ma mai baga in seama, slava Domnului!

In schimb, incepuse sa ma intrebe de una, de alta, un alt vecin de-al meu. Era un barbat la vreo 30 si ceva de ani, necasatorit, pe care il stia tot cartierul drept “combinator”.

Adica iti facea toate combinatiile de care aveai nevoie, asa se traducea termenul la noi.

Aveai nevoie de bani? Ii ziceai lui si stia el unde sa te duca sa iei cu imprumut. Voiai parfumuri la negru? Stia el pe cineva care aduce. Voiai masa la club, in Giulesti, in cea mai aglomerata sambata din an? Stia el cu cine sa vorbeasca, sa-ti faca rost. Habar n-am cu ce se ocupa, stiu doar ca parea sa aiba tot mai multi bani, judecand dupa cum isi schimba masinile, si ca te putea rezolva cu ABSOLUT orice aveai nevoie. Sigur, totul avea un pret. Pe el il chema Ion, dar de cand ii crescuse importanta in cartier, incepuse sa-si zica John.

La un moment dat, am vazut ca in locul casei batranesti in care locuia impreuna cu parintii, incepuse sa se inalte ditamai vila, de se mirau toti de ea cand treceau pe-acolo. Pe mine nu ma interesa ce “zacamant de aur” gasise, dar nu puteam sa nu observ schimbarile din viata lui.

Intr-o seara, cand ma intorceam de la butic, m-a oprit. Era cu mai multi baieti din cartier care se uitau lung dupa mine. Dar John nu-mi parea precum Danezu… Mi se parea mai de incredere.

“-Ma, Andreea, ma. Frumoasa te-ai mai facut!”

Am zambit. Tot ii auzeam cum se mira. Pe mine nu prea ma interesa. Aveam prea multe necazuri pe cap.

“-Stai un minut, sa vorbim! Ce faci tu? Cum e viata ta?

Am dat din umeri.

“-Nu stie toata strada cum e?” am zis resemnata.

“-Tot asa bea ala batran? Nu s-a saturat?”

“-Ce sa se mai sature….acum chiar e prea tarziu sa se mai sature…”

“-Mda, nasol. Auzi, daca ai nevoie de ceva, sa te ajut, imi zici. Bani, orice. Nu se pune problema.”

Nu stiam ce sa cred. Ma obisnuisem sa fiu rezervata fata de oricine.

“-Da, multumesc!” si am dat sa plec.

“-Auzi, eu mi-am facut un club, nu stiu daca ai auzit.”

“-Nu, n-am auzit.”

“-Bine, e ceva misto, nu ca taraniile astea de prin cartier. Si exclusivist, vin doar parteneri de afaceri de-ai mei si prieteni de-ai lor, nu toti ghiolbanii cu sosete flausate.”

Am tacut. Nu intelegeam de ce imi povesteste mie lucrurile astea.

“-Si am niste fete care danseaza acolo, stii? Ma rog, mai tin legatura cu clientii, se ocupa sa nu le lipseasca nimic, fac atmosfera, chestii d-astea. Sa fie frumos, stii? Si  as mai avea nevoie de cineva. O fata frumoasa ca tine, asa. Nu-ti mai zic ca bani se fac cu gramada, nu asa…”

Am lasat capul in jos. Urma sa dau in cateva luni la facultate, la ASE, visul meu. Nu aveam cum. Si nici nu voiam.

“-Multumesc, John. N-am cum, trebuie sa ma pregatesc pentru facultate…”

“-Am inteles, bafta multa! Daca te razgandesti, stii unde ma gasesti! Te pup si sa stii ca te-ai facut frumoasa rau de tot!”

Nu m-am mai gandit la asta dupa ce am vorbit cu el. Incercam sa ma concentrez pe invatat, atat cat te puteai concentra intr-o casa in care urletele si bataile erau la ordinea zilei.

Imi facusem si un prieten, Marius. Tot un baiat de prin cartier, dar cuminte, nu golan cum erau cei mai multi. Ieseam pe la film, mai mergeam intr-un bar…Discoteca o evitam cat puteam, nici nu mai voiam sa aud.

M-am culcat cu el de cateva ori, pe la el pe-acasa. Trecusem peste trauma pe care mi-o facuse Danezu, dar tot nu puteam intelege de ce se dau oamenii in vant dupa sex…Cu Marius, cel putin, nici nu reuseam sa-mi dau seama daca a inceput ori acum se termina. Atat de rapid era totul, ca imi lua mai mult timp sa ma dezbrac. Dar nu ma deranja cu nimic… El era asa atent cu mine si de diferit fata de restul, ca partea cu sexul nici nu prea ma interesa.

Dar pe masura ce ma apropiam de examenul de admitere, nu prea mai aveam timp sa ies. Stiam ca majoritatea colegilor mei care voiau sa dea la aceeasi facultate, faceau meditatii si nu voiam sa raman in urma doar pentru ca noi nu ne permiteam. La un moment dat, s-a plictisit si Marius sa ma tot intrebe daca pot iesi si a lasat-o mai moale.

Eu mi-am urmat planul. Am terminat liceul si m-am dus in ziua examenului de admitere cu inima cat un purice. Am facut tot ce am stiut, tot ce am crezut ca-i bine. Apoi am asteptat rezultatele.

M-am trezit dis de dimineata si m-am dus spre facultate fara sa ma gandesc la nimic. Cred ca imi doream asa mult sa-l iau, ca imi era frica sa-mi fac sperante.

M-am cautat pe lista de admisi vreo 20 de minute. Am luat nume cu nume, de sus in jos, de jos in sus, de la stanga la dreapta, in toate felurile. Nu eram. Pe lista celor respinsi m-am gasit in primele doua minute. Eram in primii cinci sub linie. Dar sub linie.

Pentru prima oara in viata mea, m-am simtit…terminata. Asta e cuvantul. Invinsa. Simteam ca totul era pierdut si mai rau decat atat nu are ce sa mi se intample.

Dar, evident, ma inselam. Se putea mult mai rau.

Cand am ajuns acasa, mama facea ciorba. Nu ma intrebase nici macar o singura data de facultate, deci n-avea niciun rost sa-i zic ca am picat. Nu cred ca o interesa oricum. S-a uitat la mine cand am intrat pe usa si mi-a zis rece, de parca m-ar fi trimis dupa paine.

“-Tac-tau are cancer!”

M-am uitat la ea fara sa inteleg. Cum? Ce era asta? O gluma proasta a ei, a destinului, a cui?

“-Taci dracu’ din gura!” l-am auzit pe tata din dormitor.

“-Du-te dracu, ma! O sa-ti cante Scaraoschi la cap, sa vezi tu!”

Mi s-au inmuiat picioarele si m-am asezat la masa. Mama nu se mai oprea.

“-Asa ii trebuie! Si-a baut si mintile! Da’ ce credea el? Ca nu vine ziua platii? Ia uite-l! Duca-se dracu’ ca bani de doctori nu avem. Nici de paine n-o sa avem, canta-i-ar dracii, daca nu mai munceste!”

Acolo am stat, la masa aia, inca mult timp. Ei continuau sa se certe, dar eu parca nu-i mai auzeam. Eram pierduta in gandurile mele. Frate-miu! Frate-miu trebuie sa mearga la scoala, sa faca meditatii, sa ia la facultate, sa iasa din nenorocirea asta in care ne zbateam dintotdeauna. Trebuie sa scapam de-aici!

M-am ridicat si i-am lasat sa se certe in continuare in spatele meu. Ma duceam sa vorbesc cu John. Unde era clubul asta pana la urma?

 

-va urma-

You Might Also Like