„Andrei a bagat actele de divort. Si, de acolo, a inceput cosmarul…” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Andrei a bagat actele de divort. Si, de acolo, a inceput cosmarul…”

relatie-cu-un-barbat-casatorit8

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Ana, partea a opta

“Cum spuneam, erau blocati in Italia. Ea nu avea de gand sa ii ajute sa plece, adica sa le cumpere biletele promise sau sa-i ajute pe moment cu bani. Problema se rezolva pana la urma cu ajutorul prietenilor, bineinteles, dar ar mai fi durat cel putin doua zile pana sa ii vad. El era disperat, ma suna total descumpanit si imi spunea ca vrea sa ajunga cat mai repede acasa. Ii era ciuda pe el ca o crezuse atunci cand ea i-a zis ca a cumparat biletele de avion, ii era ciuda ca plecase pana acolo si ii era ciuda ca Zoe trebuia sa asiste la toata aceasta situatie. Eu, acasa, eram de-a dreptul isterica. Daca o vedeam pe aceasta femeie atunci, pe loc, nu stiu ce eram in stare sa fac. Am plecat de la serviciu imediat ce am aflat ca nu au cum sa se intoarca, m-am dat peste cap si le-am cumparat bilete de avion pentru prima cursa din Italia spre tara. Abia au avut timp sa isi faca bagajele. Cand i-am stiut urcati in avion am simtit ca sunt o invingatoare! Parca eram o leoaica ce isi protejase si salvase familia. Abia asteptam sa ii vad.

La aeroport, nu am putut sa ajung, dar cand m-a sunat si mi-a zis ca s-au urcat in taxi si sunt in drum spre casa, imi venea sa urlu de bucurie! Am si facut-o. Eram in plina strada. Lumea se uita la mine ca la o nebuna dar nu imi pasa nici cat negru sub unghie.

Urma sa ne vedem abia a doua zi. Am hotarat amandoi ca e cel mai bine pentru Zoe ca el sa nu lipseasca de langa ea in seara aceea, asa ca mai puteam sa astept cateva ore. Oricum, dupa ce ea a adormit am stat la telefon… nici nu mai stiu cat… Cert este ca, la un moment dat, s-a descarcat de tot. Dimineata m-am trezit super bine dispusa, eram emotionata maxim si nici nu stiam pe ce sa pun mana. Of, cate ore mai aveam pana sa ne intalnim! Prea multe… Am “rasturnat dulapul” pe mine pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac. Voiam sa fiu atat de dragutza cum nu am mai fost de multa vreme. Parca mergeam la o prima intalnire. Am si ras atunci in sinea mea si rad si acum. Ma comportam fix ca o nebuna sau mai bine zis ca o femeie indragostita nebuneste.

Intr-un final, am reusit sa ma imbrac cu ceva total atipic mie si am plecat spre serviciu. M-am asezat la birou si n-am facut nimic altceva decat sa numar orele cu ochii pe ceas: 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16,17… In tot acest timp mi-a incendiat telefonul cu mesaje si telefoane. Ne-am dat intalnire la o terasa din centrul orasului. Am ajuns mai repede, m-am asezat la o masa si cand l-am vazut ca se apropie. inima dadea sa imi sara din piept. Aveam aceleasi emotii ca atunci cand il asteptam cu dragoste secreta la cabana de la munte, ca atunci cand m-a sarutat prima oara sau ca atunci cand ne-am iubit pentru prima oara. Doamne, adoram emotiile astea! Ma faceau sa simt ca traiesc si ca viata e cel mai frumos dar atunci cand iubesti si esti iubit.

Fara sa ne spunem nimic, ne-am luat in brate, m-a strans tare la pieptul lui si l-am simtit tremurand. Avea aceleasi emotii ca si mine si se bucura nespus ca, in sfarsit, a ajuns acasa. Acasa, la mine.

-Te iubesc! Te iubesc mai mult decat viata!

Mi-a zis asta cu o voce tremuranda si chiar daca am mai auzit cuvintele acestea din gura lui si inainte, atunci le-am simtit ca niciodata. Mi-au perforat inima si au ramas acolo. Acolo sunt si azi… Doamne, asa dragoste va doresc tuturor sa simtiti!

Acum, privind in urma, cred ca “deplasarea” asta in Italia ne-a facut un bine. Ne-a unit si mai mult. Ne-a dat ocazia sa ne dam seama ca merita sa luptam unul pentru altul si pentru dragostea noastra. Nici nu imi mai pasa ca e casatorit. Sincer. Actul acela, pentru mine, nu mai reprezenta nimic. Eram atat de sigura pe sentimentele noastre, incat l-am si dat uitarii. Insa problema trebuia rezolvata cumva, mai ales pentru linistea noastra, a tuturor. Asa ca, la scurt timp a inceput calvarul. De parca pana atunci totul a fost roz si am fi avut un drum presarat cu petale de trandafiri…

Andrei a depus actele de divort. Voia ca totul sa se termine cat mai repede, insa ii era o frica ingrozitoare ca o va pierde pe Zoe. Cum era de asteptat, ea s-a opus despartirii. Voia in continuare, cu orice pret, sa il tina legat de ea prin actelele acelea blestemate. S-a intors in tara si a inceput cu fel si fel de santaje referitoare la Zoe. Acum, brusc, ii pasa de fetita. Ne asteptam si la asta. Spre bucuria mea, in fata ei, Andrei s-a tinut tare, nu a aplecat urechea la vorbele ei si a avut incredere in justitie. Cu toate acestea, nu pot sa spun ca nu a fost afectat… A fost. Mult de tot. Doar eu stiu cate nopti am stat trezi, cate planuri am facut, cum incercam sa ii alung gandurile triste… Cea mai mare frica a lui era ca, in nebunia ei, Florina o va lua pe Zoe si va pleca cu ea in strainatate. Adevarul era ca si pe mine ma inspaimanta gandul asta dar nu puteam sa i-o spun. Avea nevoie langa el de cineva optimist, care sa-l incurajeze si aceea puteam fi doar eu.

Divortul s-a finalizat in cateva luni, chiar daca ea a depus toate eforturile sa taraganeze procesul. Apoi a urmat cel de custodie. A fost cea mai murdara experienta. Andrei a depus o gramada de dovezi la dosar si a venit cu martori care spuneau ca, in ultimii ani, doar el s-a ocupat de Zoe. De cealalta parte, ea si-a construit cea mai marsava strategie de atac. A incercat sa-l scoata drept un betiv, un tata denaturat, un om violent, un tata care nu isi ajuta copilul nici macar cu rechizitele… Nimic adevarat. Dovezi nu avea, martori… nici atat. Insa, pur si simplu, auzind ineptiile si minciunile acelea mi s-a facut rau.

Judecatoarea a stat si i-a ascultat pe amandoi. A studiat dovezile lui Andrei, a recitit marturia Florinei. A anuntat un nou termen de judecata peste o luna. Luna aceea, in sufletele noastre, a fost iadul pe pamant.

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply