„Atunci, in iarba uda, sub cerul liber, am facut dragoste pentru prima oara…Am simtit ca daruiesc tot ce am, tot ce sunt!” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Atunci, in iarba uda, sub cerul liber, am facut dragoste pentru prima oara…Am simtit ca daruiesc tot ce am, tot ce sunt!”

relatie-cu-un-barbat-casatorit-5

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET: Ana, partea a cincea

Atunci, în iarba uda, sub cerul liber, doar cu lumina lunii și a stelelor peste noi, am făcut dragoste pentru prima oara. Nu am cum sa uit acea noapte. Am simțit ce înseamnă iubirea, ce inseamna sa fii iubit în totalitate, am simtit ca daruiesc tot ce am, tot ce sunt.
Am ajuns acasa in zori. Urcam scările spre apartamentul prietenei mele de parca pluteam. Încă nu îmi reveneam din vis. Am adormit cu mâinile lui parca imbratisandu-ma, inca ii auzeam respiratia…Ma treceau fiori prin tot corpul și emanam fericire.
A doua zi m-am trezit cu un zâmbet imens pe fata. Prietena mea, care știa toată povestea, și-a dat seama ca ceva s-a schimbat în ecuație. Gândurile mele erau indreptate doar spre el. Ma întrebam dacă ma va mai suna, dacă nu cumva va realiza ca totul e o greșeala. Umblam pe nisipuri miscatoare și ma enerva ca nu puteam sa anticipez nimic și ca nu aveam siguranța ca el e doar pentru mine.

A sunat telefonul. Era el. Îmi era frica, parca, sa răspund. Ce să-i spun? Dar oare ce-mi va spune el? Dacă îmi spune ca a fost o greșeala? Mai bine nu ii răspund și rămân cu povestea mea frumoasa? Atâta cât a fost? Prietena mea m-a obligat cumva sa pun mana pe telefon.

-Alo? răspund cu o voce de om pregătit sa își ia o lovitura în plex.
-Buna dimineața! Ce soare frumos e afara, nu?
-Da… e frumos afara.
-Pe unde ești? Ma gândeam sa vin sa te văd.

Și a venit. Nu știam cum sa stau, cum sa îmi trag burta, poziția să fie una atrăgătoare. Aveam toate acele gânduri pe care le are o femeie îndrăgostita, care nu știe exact ce i se întâmpla. Ma comportam ca și cum cu o noapte înainte nu ma vazuse toata. Ce nebunie… Acum îmi vine sa rad.

Mi-a adus o ciocolata Milka cu capsuni. Încă mai păstrez ambalajul acela. M-a sarutat si m-a imbratisat…Pluteteam deja pe nori pufosi.
De atunci lucrurile au devenit serioase intre noi. Ne sunam dimineața, la prânz, seara, nu mai conta. Luam masa împreuna, plecam în weekend în fel și fel de excursii, doar noi. O vreme a fost atât de frumos…

În toată aceasta poveste frumoasa a existat mereu un „insa”. Ieseam împreuna, insa ne duceam în locuri retrase. Ne plimbam, insa cu puțini oameni în jur… La început nu mi-a pasat. Ma bucuram de el, de noi, de ceea ce traiam. Apoi, insa, situația a devenit frustranta. Eram noi doi și îl suna soția… ma simțeam îngrozitor. Parca demnitatea mea era aruncata la gunoi. Taceam lângă el și ascultam cum ea ii spunea fel și fel de minciuni. Nu am să intru în detalii pentru ca nu are sens… Cum spuneam, totul a devenit frustrant. Seara el dormea acasă. Acasă era ea, acasă avea familia: el, ea și copilul lor. Vedea ca ma simt incomod și încerca din rasputeri sa îmi alunge sentimentele astea. Era însă foarte greu.

Dupa ce am facut publica relatia în fata prietenilor, a urmat o perioada ciudată. Toată lumea îmi dadea sfaturi, unii ma criticau, alții ma incurajau, alții îmi spuneau verde în fata sa nu îmi fac iluzii ca el niciodată nu o va părăsi pentru ca e cea mica la mijloc și eu sunt doar o pustoaica. Cu timpul, frustrarile s-au adancit atât de mult încât am ajuns la reprosuri. Ii reprosam ca ma minte, ca ma prosteste, ca ma tine doar de distracție, voiam sa spun stop. Eram tânăra, îl iubeam ca pe ochii din cap, dar nu îmi facea bine ceea ce traiam. De cealaltă parte, el încerca să mă imbuneze. Îmi spunea ca totul se va sfârși curând, doar ca trebuie să facă lucrurile cu intelepciune. Nici nu mai știam dacă și ce sa cred. Și uite așa ne duceam mai departe… Nu eram în stare să mă opresc.

Într-o zi îmi spune:

-Vreau sa ieșim într-o zi cu Zoe. Zoe fiind fetița lui.
Cuuum? Sa ii cunosc fetița??? Dacă nu ma place? Dacă ma respinge? Ce știe despre mine? Atât de serios e totul intre noi??? Nu poți sa te joci su sufletul unui copil!!! Eu sunt un copil, cum sa cunosc un copil? Copilul lui? Toate gândurile mi-au trecut prin cap în doar câteva secunde, dar am acceptat si bucuroasa, si inspaimantata in acelasi timp…
În ziua cu pricina, aveam niște emoții de nu va pot povesti. Transpiram de parca erau 50 de grade și ma plimbam prin casa dintr-o camera în alta, fără o ținta anume. La ora stabilită, îmi sună telefonul.

-Salut! Suntem jos, cobori?

Aoleu! Auzeam în mașina chicoteli. Acu’ e acu’, mi-am zis.”

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply