„Au sunat de la studio…Cica vor niste fete care sa arate mai mult decat sa cante…Te bagi?” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Celebritatea-cosmarul unei nopti de dragoste

„Au sunat de la studio…Cica vor niste fete care sa arate mai mult decat sa cante…Te bagi?”

celebritatea-cosmarul-unei-nopti3

 

 

CELEBRITATEA-COSMARUL UNEI NOPTI DE DRAGOSTE:

Partea a treia:

 

“Cum? Mi se pare ca n-am auzit bine! Glumeste?

“-Cum adica nu cant nimic?” il intreb palida.

“-Pai, nu canti. Vrei sa te mint? Cum te minte profesoara ta de canto ca sa-ti ia banii?”

As vrea sa vorbesc, dar simt ca ma sufoc de nervi si o sa zic o prostie. O sa-l injur, o sa fie rau.

“-Nu-ti zic cu rautate, nu te uita asa…Oricum, trei sferturi dintre gagicile pe care le vezi tu la televizor, nu canta nimic. Sunteti la fel de netalentate. Iti zic ca sa stii cum stai…”

“-Eu cant.” Ii spun cu voce amenintatoare de parca m-as pregati sa-i dau cu ceva in cap. Ce-i cu omul asta? Ce-i cu el????

Ma apropii fara sa-mi dau seama de ce…Ca si cum as vrea sa caut pe chipul lui o expresie care-mi scapa, o dovada a faptului ca incearca sa ma provoace. Atat si nimic mai mult…

“-Vrei sa-ti spun ceva?”ma intreaba in timp ce da din umeri. “Pe mine nu ma intereseaza….Ma doare in c-r daca tu canti sau nu… Vrei sa-ti fac piesa, iti fac… Ti-am si spus, ca sa nu te simti aiurea. Din ce vezi tu pe la tv, de la noi, canta vreo 10. Si tu vezi, pe putin, 100. Imi zici cum vrei sa fie: dance, pop, rock, draci, imi lasi banii pe masa si te-am pupat, numai bine! Ia-o si fa cu ea ce stii tu mai bine!”

Raman fara replica. Ma uit la el si nu ma pot aduna sa-i zic nimic…Mor…Se uita si el la mine intrebator:

“-Deci?”

“-Deci esti un prost!”

Ramane fara reactie 5 secunde, apoi pufneste in cel mai nebun ras pe care l-au auzit vreodata.

“-Bravo! Forta! Sa-mi zici daca nu mai stii pe unde e iesirea!”

Stiu si eu ca trebuie sa ies. Alfel o sa-i sparg ceva aici…Trebuie sa ma calmez…

Trec pe langa amandoi si trag tare de usa. Le simt privirile uluite in spate si asta imi da putere sa trantesc usa maxim.

Ce jegos! Ce animal odios! Da’ cine dracu’ se crede asta? Simt nevoia sa ma asez, parca imi fuge tot pamantul de sub picioare… Ma opresc chiar pe scarile de la intrare…Trebuie sa respir, sa ma linistesc, trebuie sa…nu, e clar. In viata, intalnesti tot soiul de oameni. Daca o sa ma consum asa pentru fiecare, unde ajung? Nu am nicio sansa sa-mi implinesc visul! Toti cei care au ajuns undeva, au fost luptatori! Nu s-au lasat influentati de unul sau de altul, nu au cedat in fata loviturilor, nu au aplecat urechea la cei care au incercat sa-i descurajeze… Imi tot repet lucrurile astea la nesfarsit…Atunci de ce plang ca o proasta??? De ce plang? E prea tarziu…nu-mi mai pot opri lacrimile… Ma asez in fund, pe scarile reci, si imi cuprind genunchii cu mainile. Apoi imi sprijin fruntea de brate…Nu plang mult…E ca o criza mai mult…Se usuca lacrimile si ramane dezamagirea precum o sentinta insuportabila. Nu stiu cat stau acolo, cat timp trece…Realizez doar cand ii vad masina lui Razvan. Ma ridic si ma asez pe scaunul din dreapta. Se uita atent la mine.

“-Ce ti-au facut jegosii astia?”

Eu imi mut privirea, ma uit pe geam.

“-Nu vreau sa vorbesc acum.” Ii zic incet dar ferm.

“-Hai inauntru!” imi spune in timp ce deschide portiera.

Parca ma trezesc din visul meu urat.

“-Razvan, nu! Nu mi-au facut nimic. Mi-au zis ca n-am voce si cu asta-basta! Nu mai am chef sa-i vad!”

El ramane in picioare in fata masinii. Ii simt nervii.

“-Lasa-ma sa vorbesc eu cu ei!”

“-Nu! Hai sa mergem!”

Urca in masina, dar nu porneste motorul.

“-Trebuia sa intru cu tine…” imi spune amarat.

“-De ce? Tu oricum nu crezi ca eu voi fi cantareata…”

Zambeste.

“-Dupa experienta de azi, sunt convins ca vei fi.”

Ma pufneste rasul.

“-De ce spui asta?”

“-Nu mai stiu pe nimeni care sa creada atat de puternic intr-un vis. Si ce s-a intamplat azi te-a ambitionat mai mult ca niciodata, chiar daca tu nu-ti dai seama acum.”

Se uita la mine zambind. Imi place asa mult privirea lui, nu i-am spus niciodata. Oricum, am realizat de curand ca baietelul pe care il stiam eu s-a transformat in adolescent si, mai nou, intr-un barbat foarte misto. Inalt, brunet, bine facut, cu o privire calda si un aer sexy. Nu cunosc pe nimeni care sa aiba o contradictie atat de fascinanta pe chip…Cineva cu privirea atat de curata si un aer atat sexy… Pare cuminte si rebel in acelasi timp…Pare prietenos si introvertit deopotriva…

Ma rog, realizez judecand dupa reactiile din cartier, ca tot mai multe fete vad lucrurile astea… Eu ma bucur, mie imi este ca un frate. E vecinul meu, e prietenul meu dintotdeauna. Cu Razvan am vorbit prima oara despre extraterestri, cu Razvan am furat zmeura, si, intr-o zi, cand eram mici, am mancat atatia struguri dintr-o vita a unui vecin, ca am facut pe mine. Nu ma puteam satura de struguri si n-am mai ajuns in tufis, asa cum mi-am propus. Si acum imi e rusine sa-mi amintesc, dar na! Astea sunt chestii din copilarie, cred ca toata lumea le are.

Mergem, o vreme, in tacere. Apoi ma intorc spre el.

“-Ai rezolvat cu Raluca? I-ai dat cursurile?”

Nu stiu de ce l-am intrebat iar de Raluca. Normal ca a rezolvat. Doar de asta s-a dus.

“-Da, de luni incep munca.”

Ma lasa fara replica.

“-Cum adica? Si de ce nu mi-ai zis nimic?”

“-Hmmm, nu s-a legat de mult timp.  Am fost saptamana asta la un interviu, la un ziar mare de anchete si investigatii…stii tu, cum imi place mie…:) M-am inteles cu oamenii si, de luni, incep.”

“-Razvan, ma bucur super mult pentru tine!” ii zic din inima.

“-Mda, nu stiu daca era cel mai bun moment sa vorbim despre asta acum…dar ma gandeam ca apoi ti se va parea dubios ca ti-am ascuns.”

“-Mu bucur ca mi-ai zis, ce ai? Stiu cat de mult ti-ai dorit!

Imi zambeste, dar nu mai zice nimic. Cred ca se teme ca o sa-mi rasuceasca un cutit in rana daca isi arata entuziasmul. Dar eu il cunosc…Stiu cat  trebuie sa fie de fericit…stiu cum comenteaza toate subiectele politice, cum se enerveaza pe toti hotii corupti (cum ii numeste el) cum isi doreste sa scoata la lumina adevaruri si situatii pe care altii le ascund…Cat a visat sa le demaste interesele! Razvan e unul dintre cei mai corecti oameni pe care ii stiu eu…Poate cel mai corect.

Ajungem in fata blocului si cobor repede din masina. Chiar ma bucur pentru el, dar cel mai mult mi-as dori acum sa fiu singura.

“-Cati…” ma striga.

Ma intorc si pare atat de afectat, atat de ingandurat. Ce se intampla cu el? Oricum, acum nu am starea necesara. Si daca ar vrea sa-mi spuna ceva important, simt ca nu pot sa ascult.

“-Auzi si tu!” il intrerup. “Cica numele meu e de kkt. Asa au zis baietii astia. Cati nu e nume de cantareata… Trebuie sa imi schimb si numele, daca ar fi sa ma iau dupa nebunii astia! Iti dai tu seama?”

Lasa capul in jos. Nu stiu de ce am senzatia ca e dezamagit de directia pe care a luat-o discutia. Nu mai vreau inca o dezamagire. Le am pe ale mele si imi ajung…

Imi iau “la revedere” in graba si urc scarile. Nu vreau decat sa ajung la mine in camera si sa nu mai stiu de nimeni. Abia deschid usa ca o si aud pe sor-mea tipand.

“-Sa-l ia dracu’ de nenorocit! Sa nu mai aud de el in viata mea! Daca mai trece p-aici, tu esti de vina, mama! Sa nu dea dracu’ sa-i mai deschizi vreodata!”

Ce? Visez urat? Toate mi se intampla numai mie? Sor-mea s-a certat fix azi cu parlitul ala de Adi al ei? Azi e isterica? 

“-Ce ai, Mihaela? Ai innebunit? De ce urli in halul asta?” tip si eu la ea cand o vad pe mama cuibarita intr-un colt de canapea cu un ghem de lana in brate.

“-Lasa-ma si tu in pace! Habar n-ai ce probleme am! Ce mi-a facut idiotul asta! Ultima speta de om e el!”

Nu mai pot! Mi se urca sangele in cap!

“-Dar ai impresia ca numai tu ai probleme? Ce mare lucru ti-a facut? Te-a inselat a cincea oara pe anul asta! Faci crizele tale o zi, doua, dup-aia el vine cu flori si se jura ca n-a facut nimic, si tu il ierti! Am vazut schema asta de m-am saturat de ea! Tu nu te-ai saturat sa urli degeaba de fiecare data?”

Mihaela se intoarce spre mine turbata.

“-Da’ sa fii vedeta familiei, nu te-ai saturat? Totul e despre tine! Despre cum vrea Cati sa cante si nu are noroc! Despre cum ia Cati lectii de canto! Despre cum va canta Cati in deschidere la concertul lui Robbie Williams! Iarta-ne ca mai traim si noi pe langa tine!”

“-Ma bine asa decat sa plang in pumni dupa niste ratati care schimba cate o femeie proasta la doua zile si le plimba pe stomacul gol ca oricum n-au bani nici sa le scoata la o ciorba!”

“-Cat de nesimtita poti sa fii!”

“-Ce aveti, ma?” sare si mama satula de jignirile noastre care nu se mai opresc. “Cati, ce ai in ultima vreme? Nu se mai poate intelege nimeni cu tine!”

Normal. Normal ca intre mine si Mihaela, mama considera, ca de fiecare data, ca eu am o problema.

“-Ce sa am, mama? Uite, ma gandeam ca n-as vrea sa ma prinda patruzeci si cinci de ani crosetand pe canapea, in plina vara, plovere pe care sa le vand in bloc la iarna! Ma gandeam ca poate reusesc sa fac altceva cu viata mea!”

“-Sa-ti fie rusine! Ploverele astea de care razi tu acum iti vor plati cursurile de canto si cine stie ce vei mai visa tu sa faci pana la iarna! Decat sa razi de ele, mai bine ai invata sa faci si tu! Ca tot ceri: bani, bani, bani! Cum crezi ca se fac banii? Visand cu ochii deschisi la o zi care n-o sa mai vina?”

Ma simt sfarsita! Vreau sa ma ascund, sa intru in pamant. Nu mai vreau sa aud nimic si sa vad pe nimeni.

Aud usa de la intrare. Cine mai e?

Tata intra nelamurit pe hol si ne gaseste pe toate trei in pozitie de razboi. Saracul! Asta e tot ce-i trebuia si lui. Pune o punga mare jos, pe gresie.

“-Am adus detergent.”

Tata lucreaza la o fabrica, e sef peste paza si administratie. Din cand in cand, in functie de cum are noroc la controale, aduce acasa clor, hartie igienica si detergent.

Acum e tabloul complet. Avem detergent, avem lana pentru plovere, o avem pe sor-mea plangand la nesfarsit dupa acelasi cretin si pe mine, ratata familiei care se incapataneaza sa creada ca e orice altceva mai putin ratata. Pana cand adevarul vine gramada peste mine si nu-l mai pot ocoli. Trebuie sa-l accept.

Las totul asa si intru la mine in camera. Ma prabusesc pe pat plangand…Nu mai vreau sa ies de-aici…Nu mai vreau…

Suna telefonul. Ma sterg cu dosul mainii si ma uit la ecran. Razvan. De ce?

“-Alo…” ii raspund incercand sa-mi ascund lacrimile.

“-N-o sa crezi. Ala de la studio a sunat dupa tine. Cica s-a gandit mai bine si stie un impresar care vrea sa faca o trupa de fete. Si fetele <mai mult sa arate decat sa cante.> Te bagi?”

 

 

-va urma-

 

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like