„Buzele noastre s-au lipit…Simteam ca ii intru in suflet si in minte, si voiam cu toata fiinta mea sa raman acolo!” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Buzele noastre s-au lipit…Simteam ca ii intru in suflet si in minte, si voiam cu toata fiinta mea sa raman acolo!”

relatie-cu-un-barbat-casatorit-2

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET: Ana, partea a doua

Am fost bulversata trei zile la rand. Ma gandeam doar la momentul acela in care el s-a apropiat interzis de mult de mine. Imi aduc aminte si acum, dupa 11 ani, cum corpul imi vibra intr-un fel nou, intr-un fel care ma speria. Nu mai traisem niciodata asa ceva pana atunci.

Am lasat cumva in urma cabana, cele petrecute, visele, sperantele si am revenit la viata mea. Ne mutam. Acasa erau doar cutii, foarte multa mobila dezmembrata, saci si mult praf. Nu mai suportam. Nu stiam cum le vom cara pe toate si aveam impresia ca haosul acela nu se va mai termina vreodata. Buuun…. Sor-mea, disperata si ea, a pus mana pe telefon si a chemat brigada de interventie: gasca vesela de la cabana. Mama, ce a inceput sa imi bubuie inima in piept. “O veni si el? Cum sa ma comport? Sunt sigura ca orice am sa zic, orice am sa fac, lumea isi va da seama”.

Si uite asa, cu zbaterea asta a mea, brusc m-am trezit cu el in casa. Zambetul acela irezistibil a topit in mine orice urma de putere asa ca eram constienta ca trebuie sa fac ceva in privinta asta. Am ales sa nu ma intersectez prea mult cu el. Imi cautam de lucru tot prin alte parti. Imi era o frica teribila. Nu stiu sa va spun de ce. De mine, oare?

Intr-un final, s-a terminat si cu mutarea si prietenii astia ai surorii mele, tare activi din fire, anunta o excursie la schi, in muntii Semenic. Ador sa schiez si am raspuns prezent chemadu-l si pe tata cu noi. Nu ca nu m-ar fi lasat sa merg, ci pentru ca si pe el daca l-ai lasa pe schiuri 24 de ore, pe o partie buna, nu s-ar supara. Noi, neavand masina, a trebuit sa calatorim cu prietenii. Cine credeti ca s-a oferit sa ne duca? Aham, frumosul meu imposibil de iubit. Am tremurat o buna parte de drum, dar mi-am dat seama ca pot sa ma comport normal. Nu era ca si cum el era iubitul meu si tata nu stia, era confortabil cu el in dreapta lui, doar se stiau de ani de zile, asa ca am hotarat sa ma bucur de excursie, de schi, de soare si de zapada, iar daca se va ivi ceva in plus, bucuroasa aveam sa primesc.
Ajunsi in statiune, ne-am dus direct sa ne cazam. Eu ma gandeam sa dorm cu tata in camera, insa tata m-a refuzat politicos. Chipurile, voia sa doarma devreme, sa se uite la televizor, iar eu l-as fi deranjat daca intram mai tarziu… N-am crezut o iota, dar, pana la urma, omul era liber sa faca ce vrea, ca doar, de cativa ani, in viata lui eram doar eu cu sor-mea. Si chiar m-am bucurat pentru el ca isi deschide “orizonturile”. Dupa ce s-a cazat el, am aflat ca eu urma sa dorm ca in tabara, cu gasca, intr-o camera de 8 paturi. Nicio problema, eram obisnuita din excursiile de pe la cabane. Am aruncat geanta si am fugit cu totii direct pe partie. Curios a fost (si flatant intr-o mare masura) ca el ma astepta la fiecare pas. M-a asteptat pana am iesit din hotel, pana mi-am luat echipamentul, m-a insotit pana la partie, a schiat pe langa mine, ma astepta la telescaun si tot asa… Zici ca in excursia aia eram doar noi. Ziua s-a incheiat si eram cam epuizati, dar de o petrecere mica tot aveam chef. Am ales un bar din statiune, am ascultat muzica, am dansat, am baut ceva si am ras copios. Am lasat orice garda jos, nu m-a mai interesat daca cineva isi va da seama sau nu de ceea ce simt si m-am gandit ca orice retinere de-a mea va atrage si mai mult atentia. Am inceput sa ma comport normal, exact asa cum imi venea. Nu ii mai evitam privirea, nu mai zambeam tamp, nu imi mai lipeam bratele de corp si nici nu ii mai raspundeam la intrebari monosilabic. In noaptea aceea, ca niciodata in prezenta lui, m-am purtat natural. Eram Ana, dezbracata de scuturi, secrete si scenarii.

Spre dimineata, am mers spre hotel. Mergeam pe stradutele din statiune si radeam cu lacrimi. Se spuneau bancuri, ne aduceam aminte de tot felul de faze intamplate pe te miri unde… Cred ca am trezi jumatate de statiune in noaptea aceea. Intr-un final, am ajuns in camera. Am mers in baie sa ma schimb, iar apoi eram hotarata sa dorm dusa cateva ore ca sa ma refac pentru inca o zi de schi. Planurile de acasa insa nu se potrivesc cu cele din targ. Parca asa spunea o vorba, nu? Cand am iesit, bajbaiam prin intuneric, avand grija sa nu calc pe cineva, sa nu ma impiedic. Toata lumea era deja in pat. “Cat am stat in baie, Doamne?” m-am intrebat. Mai aveam cativa pasi pana la patul meu cand m-am lovit puternic de cineva. Frumosul meu imposibil de iubit, caruia de acum ii vom spune pe nume, Andrei, era acolo si ma astepta. Doamne! A inceput sa imi bubuie inima in piept! Aveam un nod in gat de ma durea. Parca ma durea tot. Eram atat de emotionata incat nu mai puteam respira.

-Pot sa dorm cu tine? Promit ca o sa stam ca la cabana.

Brusc, mi s-a facut frig. Parca aveam frisoane, nu altceva. Jumatate din mine voia sa ii raspunde ca nu, dar cealalta jumatate parca abia astepta ca el sa intrebe asta. Am lasat ratiunea deoparte si mi-am ascultat inima.
Ne-am pus in pat si, ca la cabana, era un spatiu destul de mare intre noi. In acel semiintuneric ne uitam unul la altul de parca ne vedeam prima oara. Imi era un somn de mi se lipeau pleoapale, dar eram blocata. Ma uitam fix la el ca si cum era un pericol. Adrenalina era la cote maxime. Nu stiu cum, dar dintr-o data, fara sa anticipez, buzele lui s-au lipit de ale mele si orice frica, emotie, s-au rispit. Parca era ceva firesc. A fost cel mai intens, frumos, senzual si romantic sarut din toata viata mea. Si acum, cand imi aduc aminte, ma trec fiori si fluturii isi fac de cap in stomacul meu. Nu stiu cat a durat. Mi s-a parut o vesnicie. Cu fiecare atingere a buzelor noastre simteam ca mai descopar o parte din el. Simteam ca ii intru in suflet si in minte si voiam cu toata fiinta mea sa raman acolo.
Dupa acel sarut innebunitor, s-a uitat la mine, m-a pupat pe frunte si m-a luat in brate. Am adormit asa si m-am simtit mai fericita ca niciodata. Am refuzat sa ma gandesc la orice altceva. In special, la sotia lui.”

Dimineata, insa….

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply