„Cand sa ma asez in pat, am auzit poarta! Apoi, pe tusa: Silvia, hai afara, mama, ca a venit Stefan sa vorbiti! | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Silvia si Stefan

„Cand sa ma asez in pat, am auzit poarta! Apoi, pe tusa: Silvia, hai afara, mama, ca a venit Stefan sa vorbiti!

fata-frumoasa-indragostita

 

SILVIA- a nouasprezecea parte

“Mi-a cazut fata. Cum adica venea cu noi?

“-Nu-i nevoie sa ne conduci, Stefan. Gasim singuri drumul.”

Nu stiu cum am mai gasit puterea sa mai fac si o gluma. Stefan s-a uitat la mine cu cea mai rea privire pe care o vazusem vreodata.

“-Va pupam! Seara buna tuturor!” am zis repede si am iesit pe poarta impreuna cu Radu sa fiu sigura ca nu apuca nebunu’ sa vina dupa noi.

In drum spre casa tusii, am fost destul de tacuta. Incercam sa-mi dau seama ce a fost la masa aceea, ce s-a intamplat, ce am spus, DOMNISOARA DE ONOARE, Stefan, privirea… Radu, in schimb, nu sesiza tensiunea mea. Ii placuse, povestea despre nunta lor, despre oameni, nu stiu exact ca nu-l ascultam.
Pe tusa am gasit-o la televizor, la o telenovela.

“-Ati venit, mama? Sa va aduca mama gogosi. Se topesc in gura, mamica.”

Ii pregatise lui Radu camera de la drum. Acolo mirosea mereu a gutui pentru ca, pe cele care cadeau din pom, le lua tusa si le punea pe pervaz sa se coaca. Si daca voiai sa iei lenjeria de pat din sifonier, tot a gutui mirosea:) Dar era un miros atat de placut… I-am zis lui Radu, sa stie…

“-Maine va crede lumea ca ai cules gutui toata noaptea…”

A inceput sa rada cu pofta. S-a uitat apoi atent la mine, asa cum stateam in usa. Cred ca ar fi vrut sa-mi mai zica ceva, dar a renuntat. A preferat sa se apropie de mine si s-a aplecat sa ma sarute. Tandru, cuminte, cald, nimic deranjant. Din contra. Intr-un alt context, unul in care sa nu-l fi cunoscut pe Stefan, sunt convinsa ca mi-ar fi placut sarutul acela.

Am raspuns sarutului, dar m-am retras apoi incet, ca sa nu sesizeze vreo respingere.

“-Sa-mi spui daca mai ai nevoie de ceva, te rog! Si sa gusti din gogosile tusii. Maine dimineata va numara cate ti-au ramas pe farfurie, sa vada daca ti-au placut.”

“-Imi place aici” mi-a mai spus o data si chiar simteam ca lucrurile i se par ok.

“-Noapte buna! Vorbim maine dimineata!” i-am zis si am inchis usa pentru ca nu eram sigura daca el ar fi vrut sau nu sa mai stam impreuna si n-as mai fi vrut s-o lungim. Eu nu voiam decat sa ma asez in pat si sa ma linistesc.

Atunci am auzit poarta si cainele care latra constiincios. Tusa s-a uitat spre mine. Cainele a tacut, semn ca stia cine venise.

“-Astepti pe cineva, mama?” m-a intrebat tusa surprinsa.

“-Nu, tusa.”

A iesit afara si am auzit-o.

“-Sa traiesti, Stefane! Ce-ai patit, mama? Silvia? Pai doar de la voi a venit, mamica. N-ai vorbit cu ea? Acum ii zice mama sa iasa.”

Simteam ca lesin. Nu-mi venea sa cred! Ce tupeu! Ce cauta? Ce nerabdare! Ce emotii! Inima…cum batea…

Chiar si tusa parea putin nedumerita cand a intrat in casa.

“-A venit Stefan, Silviuca. Zise ca are de vorbit cu tine, mama!”

Nu apucasem sa ma schimb. Dar mi s-a facut brusc frig. Am luat repede o jacheta cu maneci subtiri pe mine si am iesit afara.

Am simtit aerul mai puternic ca niciodata. Aerul acela curat de tara si greierii care cantau de umpleau intreg satul. Stefan era cu spatele la mine si isi aprinsese o tigara. Era prima oara cand il vedeam fumand. M-am apropiat incet pentru ca, sincera sa fiu, imi batea inima atat de tare incat imi era teama ca ar putea sa o auda…

Cand am ajuns in dreptul lui, nu i-am zis nimic. Orice i-as fi spus mi s-ar fi parut penibil. Una era ca o jucam de fata cu altii, dar noi…noi stiam adevarul…

M-am asezat pe prispa si am asteptat sa zica ceva. S-a asezat si el pe prispa si a continuat sa fumeze. Era agitat, nelinistit.

“-E aici?” m-a intrebat scurt si a facut semn cu capul spre camera de la drum.

“-Da.”

Era evident ca geamul fiind deschis, Radu ne-ar fi putut auzi, asa ca m-am ridicat si m-am dus spre bucatarie. Stefan a venit dupa mine. Am intrat si ne-am asezat pe scaune.

“-Care-i treaba cu voi doi?” m-a intrebat direct.

“-Cum adica?”

“-Adica sunteti impreuna sau care-i treaba?”

Ma uitam la el in lumina aceea a unui bec chior. La trasaturile lui puternice, la gat, la brate. M-as fi lipit de el si i-as fi tipat asa, iubindu-l: “Cu cine sa fiu, ma, fraiere? Nu ma vezi ca sunt lesinata dupa tine?” Dar nu puteam.

“-Stefan, nu te supara ca-ti spun, dar chiar nu-i problema ta. De asta ai venit?”

A ridicat capul si s-a uitat in ochii mei.

“-Hai sa stabilim ce avem de facut ca sa fie clar, nu vrei?” mi-a zis taios.

“-Pai, ce poate fi mai clar decat atat? Tu te insori cu Ana, iar eu… eu sunt cu Radu.”

“-Si ce e intre noi?” m-a intrebat cu o privire debusolata total.

Cineva luase un cutit si mi-l bagasse direct in inima. II simteam lama rece, la propriu.

“-Intre noi? Ce mai conteaza, Stefan? Ce mai conteaza…?”

S-a ridicat in picioare. Mi se parea negru de suparare.

“-Tu ai fost aseara cu mine si acum te duci…langa el?”

Nu-mi venea sa cred cat de direct imi punea intrebarile. Nu eram obisnuita cu atata sinceritate. In lumea din care veneam eu, sinceritatea asta nu exista. Mi se parea ca il iubesc mai mult iar asta era tot mai apasator. Am preferat sa nu-i raspund…

“-Bun si aerul de tara. Te-ai pus pe treaba ca lumea…”

Si a iesit. Nu ma enervase. Nu ma ranise. Imi dadeam seama cat de tare trebuia sa-l doara din moment ce venise, din moment ce imi pusese toate intrebarile acelea asa, cu pieptul gol, fara niciun scut, pregatit sa incaseze toate loviturile.

“-Te iubesc, Stefan! Pe tine te iubesc!”

Am zis prea tarziu. Plecase, nu ma mai auzea.

-va urma-

 

Sursa foto:fullhdpictures.com

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Mariana
    iulie 26, 2016 at 6:00 pm

    Superb. Abia astept continuarea.

  • Leave a Reply