„Ce ciudat mi se termina mereu visul asta, Razvan…Tu intinzi mana dupa mine, iar eu…” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Celebritatea-cosmarul unei nopti de dragoste

„Ce ciudat mi se termina mereu visul asta, Razvan…Tu intinzi mana dupa mine, iar eu…”

celebritatea-cosmarul-unei-nopti-de-dragoste

 

 

CELEBRITATEA-COSMARUL UNEI NOPTI DE DRAGOSTE

Prima parte:

 

“Unde mi-a lasat mama rochita? Pe pat? Da, uite-o! Cea galbena. Am doua rochite bune…Adica, pentru evenimente mai importante asa…Una roz si una galbena. P-aia roz am dat capsuni si mama se tot chinuie sa scoata pata. Deci am ramas cu asta galbena care are gargarite desenate la guler. E buna si asta galbena, n-are nimic. Ce zi! Cat am asteptat! A inteles si mama cat e de important pentru mine si aseara, dupa ce m-a spalat pe par, mi-a impletit o coada, ca sa-mi ramana parul asa, ondulat. Uneori, ma spal si singura pe par, am deja noua ani, ma descurc. Dar, aseara, am rugat-o pe mama special, ca sa-mi faca si coada apoi.

Am emotii! Azi vine tatal Flaviei, o vecina din blocul celalalt, sa ne cunoasca pe noi, toate fetele din bloc. El lucreaza la televiziune, face o emisiune cu copii si cauta fete cat mai talentate. Care stiu sa cante, sa danseze, sa spuna poezii…Asa, ca mine. Si vreau sa ma aleaga! Asa de mult vreau, ca abia am putut dormi azi-noapte. Mi s-a parut prea cald, m-am foit…Sor-mea ma tot loveste, in somn, cu mainile si picioarele…nu-si da seama, asa doarme ea. Dar si cand vreau s-adorm, nu pot.

“-Tata, vezi ca ies afara!”

Tata e in dormitor, nu stiu daca m-a auzit. Si-a luat liber de la fabrica azi, ca a avut nevoie de dimineata sa mearga sa-i ia sange pentru nu stiu ce analize.

“-Vin si eeeeu!”

Ah! Sor-mea! Nu scap nicaieri de ea. Se tine de mine ca un scai!

“-Nu mai am timp sa te imbrac si pe tine! Vin mai tarziu sa te iau!”

“-Nuuuuu! Vreaaaauuu!”

Incepe sa planga, dar eu deja am inchis usa in spatele meu. Chiar n-am timp de ea. Si m-am saturat sa-i port de grija orice as face si oriunde m-as duce! Sa mai stea si-acasa!

Cobor scarile repede, sunt grabita tare. Cand ajung la parter, iese Razvan. Zici ca m-a auzit si alta nu.

“-Hai repede, Razvan, ca am intarziat!”

El ma priveste, dar nu apuca sa spuna un cuvant. Merge tacut in spatele meu. Razvan e vecinul meu dintotdeauna. Eu stau la patru, el, la parter, dar uneori ne jucam si pe scara. Ori afara, ori acasa la noi sau la ei. Are si el un frate, Bogdan. Tot asa, mai mic, si se tine dupa el exact ca sor-mea.

Pfoai! Toate fetele s-au adunat in parc, la bancute. Toate au codite si s-au imbracat frumos, sa le vada tatal Flaviei. Si uite-o pe Andreea… Ea, ca de obicei, e cea mai frumoasa. Si cea mai rea. De cate ori o vad, parca mi-e teama. Sigur imi va spune ori imi va face ceva sa ma simt iar prost. Sigur, sigur.

Ma uit spre Razvan. E ocupat sa-si prinda un breloc la curea.

“-Ai vazut asta?” ma intreaba important.

“-Brelocul? Am si eu unul la fel. Dar nu-l port ca nu-mi place.”

Nu mai zice nimic. I-am dezumflat tot entuziasmul.

Pe masura ce ma apropii de bancuta, parca imi incetinesc pasii…Am… asa…o strangere de inima…

“-Buna!” le zic tare fetelor si ma uit in jur. Nu mai am unde sa ma asez, voi sta in picioare.

Razvan s-a intalnit cu baietii si parca ne fac galerie de pe margine. Rad, fac galagie…simt si ei ca noi, fetele, suntem emotionate.

Ma uit la sandale…nu stiu de ce…iar mi se dezlipesc…abia mi le-a lipit tata…

“-Tu de ce ai venit, Cati?” se ratoieste odata Andreea la mine. “Nu stii ca esti prea mica? A zis fete de 10, 11 ani. Tu esti prea mica. Nu ai ce cauta!”

Incep si celelalte fete sa-i tina isonul.Ce rele sunt! Nu-mi vine sa cred! Nu le zic nimic, nu vreau sa ma cert cu ele. Imi pun mainile la urechi, ca sa nu le mai aud.

“-Asa faci tu mereu!” o aud si pe Simona. “Te bagi unde nu-ti fierbe oala! Si rochia ta nici nu e frumoasa! E patata, uite!”

Ma uit cu teama spre locul pe care mi-l arata cu un deget intins. Ah! Nu pot sa cred! Cu ce am dat pe ea? Tot de la capsuni? Cum am putut sa nu vad? Si nu am cu ce s-o schimb, degeaba ma duc acasa! Am numai rochite simple, de iesit in parc…Si, oricum, nu mai plec acum! Uite, vin Flavia si tatal ei! Sa nu uit cantecul! Sa nu-l uit! Dar nu am cum sa-l uit, l-am repetat de 100 de ori.

“…Lacrimile plang de dor, doar de dorul tau nebun, iar tacerea mea vorbeste…”

Aaaa….”Crezi in mine? Spune “da”. Dorinta se implineste….”

“Ramai si nu pleca….Prima iubire a mea…Ce mult te-am asteptat sa vii…Nimic nu ne va desparti…”

Andre-Prima iubire. O stiu pe de rost. E preferata mea. Si noaptea, daca ma trezesti, stiu s-o cant. Si dansez ca ele, exact la fel…Si capul, si umerii, si picioarele…am repetat in fata oglinzii zile intregi…

Razvan ma priveste cu coada ochiului…De ce? Crede ca n-o sa reusesc? Ca nu voi avea loc de fetele astea rele? Voi avea loc, imi voi face loc.

Flavia ii face cunostinta tatalui ei cu fetele. Pare un domn cumsecade. E destul de tanar si zambeste mult.

“-Pe Cati nu i-o mai arata ca e prea mica!”  spune Andreea cand ei ajung in dreptul meu. “Si are si rochia murdara!”

Celelalte fete pufnesc in ras in acelasi timp. Eu ma uit in ochii lui, de parca am inghetat acolo, intr-o zi de iulie.

“-Stiu o melodie! Stiu Andre-Prima iubire!” ii zic repede tatalui Flaviei ca sa nu treaca de mine.

“-Aaaaa, o stiu si eu!” zice Andreea si incepe sa danseze exact ca mine. Nu-mi vine sa cred! Era randul meu! E locul meu! Nu-mi poate lua sansa asta!

Parca nu mai aud si nu mai vad nimic de furie! Ma reped spre ea si o imping cat pot de tare! Ii vad privirea socata atunci cand se prabuseste la pamant, dar nu ma mai intereseaza! Nu vreau decat sa ma razbun!

“-Heeeeey!” tipa socate fetele de pe margine.” Cati, ce-i cu tine?”

Sar toate s-o culeaga pe Andreea de pe jos. Nu le mai aud, nu mai pot fi atenta la nimic. Ma uit cu ultima speranta in privire spre tatal Flaviei. E uluit, da dezaprobator din cap.

“-E foarte urat sa te porti asa, Cati! Foarte urat!”

Imi simt lacrimile in gat.

“-Dar…sa stiti, nu e corect ce a facut Andreea…Nu-i corect! De la inceput, nu m-a vrut aici! Si eu…”

Ma opresc. Imi dau seama ca el nu ma mai asculta. Orice sansa as fi avut, s-a facut tandari atunci cand am impins-o pe Andreea la pamant. Tatal Flaviei nu ma mai priveste, nu ma mai aude… S-a intors spre Andreea.

“-Esti ok? Te-ai lovit?”

Andreea mai mult se vaita decat plange. Imi dau seama ca e momentul ei de glorie si va profita atat cat poate. Se uita urat la mine, de parca n-ar bucura-o nimic mai tare decat sa ma vada pufnind in plans.

“-Pleaca de-aici, Cati! O sa te spun parintilor tai! Nu esti buna de nimic!”

Ultima propozitie parca mi se lipeste de frunte! Asa o simt. Si nu-mi mai pot tine plansul, nu mai pot! Toti au chipurile indreptate spre mine si parca n-am vazut niciodata priviri mai rele. Toti vor sa plec…Nu sunt buna de nimic…

Ma intorc pe calcaie si o iau la fuga…Gata, acum pot sa plang cat vreau, nu mai trebuie sa ma ascund…Ma prabusesc in gradina din fata blocului, in iarba mare, crescuta. Imi murdaresc rochia, dar nu ma mai intereseaza. Plang in hohote, nu ma pot opri…Am senzatia ca aici s-a sfarsit totul…Cat mi-am dorit, cat m-am pregatit…Am obosit de plans….Ma ustura ochii…

Aud pasi in iarba si tresar. Nu vreau sa vina nimeni! Cine e?

Deschid ochii, apoi ii inchid, dezamagita, la loc. Nu e tatal Flaviei, nu voi ajunge la emisiunea de talente…

E doar Razvan.

Se asaza in iarba langa mine fara sa zica nimic.

“-Ce vrei, Razvane?” il intreb cand ma satur sa stea asa, ca prostul.

“-Mie nici nu-mi placea emisiunea aia…” imi zice simplu, dand din umeri.

“-Ce stii tu?” ma ratoiesc la el. Apoi tac. Sunt atat de trista ca nici macar nu am chef sa ma cert cu el.

Ramanem amandoi in tacere. Apoi auzim vocea grava a vecinului de la parter.

“-De ce stati, ma, pe florile mele? Nu va e rusine? Treceti in parc imediat!”

A dat drumul la furtun si-l indreapta fix spre noi! Nu-mi vine sa cred! Asta e tot ce ne lipsea! Dar stropii aia de ploaie care ne ating mai mult in joaca, imi fac bine…Si-asa era prea cald…Pe Razvan il pufneste rasul si incepe sa danseze indracit ca sa-i faca in ciuda! Eu rad de dansul lui! Hahahahha! E asa de caraghios! Si vecinul nostru e recunoscut pentru crizele de isterie! Nu ne mai sperie de mult. Doar ne amuza…

“-Dati-i drumul d-aici! Razvane, ii spun eu lu’ ma-ta mare, sa stie cum faci! Daca te prind, iti rup urechile!”

Vine spre noi cu furtun cu tot…Noi o zbughim razand. Si daca ar incerca, nu ne-ar putea prinde, deci nu are niciun rost sa-si mai dea silinta… Ramane pe loc, bombanind…

Noi depasim imediat “pericolul”, dar continuam sa alergam razand.

“-Am obosit, Razvan! Am obosit! Stai!” strig dupa el cand nu mai pot respira.

El se intoarce razand.

“-Da-mi mana!”

Asa se termina visul! Si nu-mi mai amintesc nimic dupa acest moment… Brusc! De ce? De ce imi tot vine in cap ziua aceea? De ce o visez atat de des? Au trecut 11 ani de atunci. Si inca imi amintesc perfect fiecare detaliu….doar ca se opreste totul acolo…cand imi intinde mana…

Si de ce am visat-o iar azi, cand il voi cunoaste pe tipul care imi face piesa?

De emotii? De frica?

Ma dau jos din pat. Am un sentiment ciudat, nu stiu de ce. Il sun direct pe Razvan. El mi-a promis ca ma duce la tipul ala. Doar nu s-a razgandit, nu?

“-Alo, Razvan? E totul ok? N-o sa crezi, dar am visat iar tampenia aia de la noua ani. Cand am impins-o pe Andreea, da. Si tot asa se termina visul.

Tu intinzi mana spre mine si eu ma trezesc. Nu vad niciodata ce se intampla mai departe…O porcarie, nu?

 

-va urma-

 

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like