„Dupa cativa kilometri, am ajuns la marginea unei paduri si am inceput sa ne sarutam…Il voiam atunci, pe loc!” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Dupa cativa kilometri, am ajuns la marginea unei paduri si am inceput sa ne sarutam…Il voiam atunci, pe loc!”

relatie-cu-un-barbat-casatorit3

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Ana, partea a treia

„Dimineata, parca totul s-a sters cu buretele. M-am trezit si el dormea langa mine. Ma gandeam la ce fac, ce am facut si ce voi face mai departe. Aveam o bariera puternica in suflet. Stiam ca dupa acest weekend la schi visul meu va lua sfarsit. Urma sa ne intoarcem la realitatile noastre: eu- la scoala si cu gandul la el, el… El- acasa, la sotia si fetital lui.

Pe partie, l-am evitat cat am putut de mult. Cand eu urcam cu teleschiul, el cobora si invers. A fost foarte, foarte ciudat. Schiam si nu simteam nici frigul. Nu simteam nici cum zapada se batatoreste sub schiurile mele. Nu simteam nimic. Aveam mintea plina de intrebari si sufletul imi era greu. “Oare ce avea sa urmeze?” ma intrebam. Cred ca in tot episodul acesta al evitarii fiecare se gandea la celalalt. Sunt sigura de asta.

Pe la mijlocul zilei, m-a asteptat la jumatatea partiei. A stat o vreme acolo… M-am oprit si am inceput sa povestim. Am vorbit despre noi, despre ceea ce simtim… Era clar ca nu-i doar atractie fizica… Era mult mai mult decat atat. La un moment dat insa vorbea, vorbea, si eu nu il mai auzeam. Ma gandeam doar la sotia si la copilul lui. Si ma gandeam atat de intens si de profund incat cuvintele mi-au iesit pe gura fara sa vreau.

-Si cu sotia si copilul tau ce se intampla?

S-a blocat si s-a uitat lung la mine… A tacut, cu ochii in pamant. Cu amaraciune, am zambit si am plecat mai departe pe schiuri. El a ramas inmarmurit acolo, pe loc. Nu vreti sa stiti ce era in inima mea. O durere mai mare nu stiu daca am simtit pana atunci. Lacrimile imi curgeau pe obraji, dar nici macar cum inghetau acolo nu simteam. Nu mai eram in stare sa simt nimic. Nu stiam daca am facut bine punand punctul pe I, nu stiam daca am inchis un capitol pe care eu doream cu toata inima sa-l incep, si nu stiam daca ne vom mai vorbi vreodata.

Weekendul a continuat si s-a incheiat cu aceeasi tacere apasatoare intre noi. Am plecat spre casa cu alta masina si m-am bucurat ca tata nu a pus intrebari. Pentru el era ok ca avem cu ce pleca si ca, in sfarsit, va ajunge acasa, in zona lui de confort. Ii plac excursiile, dar nu mai e ca la 20 de ani. Asa spune mereu… Ajunsa acasa, am incercat sa ma redresez. Mi-am incordat muschii si am zis: stop! De acum imi vad de scoala, imi fac prieteni de varsta mea, ies mai mult cu ei si zambesc. El va ramane doar un barbat frumos, destept de care eu m-am indragostit si nu ne e dat sa fim impreuna. Am zambit la gandul asta, aducandu-mi aminte de cuvintele lui de la cabana: “Noi doi, intr-o alta viata”.

Planul mi-a fost dat insa peste cap. Dupa doar doua zile, primesc un telefon de la Andrei. Era super relaxat, bine dispus si ma invita la o plimbare.

-Facem o plimbare?
– As vrea dar… nu pot…
-Ah, ok. Poti mai tarziu?
-Nu e vorba de timp aici…

S-a prins imediat la ce ma refeream, dar a glumit in continuare…

-Nu trebuie sa depui niciun fel de efort, asigur eu transportul si buna dispozitie.

Pana la urma am cedat. De la celalalt capat al firului imi imaginam cum zambeste si am lasat, din nou, garda jos. Am acceptat sa ies cu el la o plimbare.

Plimbarea aceea a fost prima dintr-un sir lung de intalniri. Venea sa ne mai ajute cu mutarea ( a durat ceva pana s-a terminat toata tevatura, iar pana cand am aranjat noul apartament, eu am fost nevoita sa dorm o vreme la o prietena). Ziua ne ajuta cu mutarea, iar seara ma ducea la prietena mea. Devenise un ritual deja care, pe undeva, abia asteptam sa se termine. Sa schimbi locuinta nu e usor si nu mai vreau sa experimentez :)). In ritualul nostru de seara s-a intamplat la un moment dat ceva.

Dupa o zi de carat, aranjat si facut curatenie, s-a oferit sa ma duca iar la prietena mea, insa a luat-o pe un alt drum. Nu avea nicio legatura cu traseul obisnuit. N-am intrebat unde mergem ca si asa nu mi-ar fi spus, dar vedeam in ochii lui ca are un plan bine pus la punct. Dupa cativa kilometri, am ajuns la marginea unei paduri. A oprit masina intr-un loc mai ferit si amandoi stiam cumva ce urma sa se intample. Inima mi-o luase iar la galop si incercam sa imi aduc aminte de sarutul lui. Trecuserea luni de zile de la excursia de la Semenic si de atunci intre noi nu a mai existat vreun astfel de gest de tandrete. Nu am avut mult timp sa imi aduc aminte, ca m-am trezit cu buzele lui lipite de ale mele. Nu am spus stop, i-am raspuns la sarut, la atingeri si chiar daca as fi vrut, nu puteam sa ma opresc. Doamne, cat de mult il iubeam! Nu imi venea sa cred ce pasional, romantic si hotarat era. Le avea pe toate. Toate acele calitati pe care mi le doream la un barbat. Nu ii lipsea nimic. Ba chiar imi era frica de faptul ca era prea mult pentru inima si mintea mea.
Lucrurile au scapat de sub control, nu mai stiam nici cum ma cheama si fiecare celula din corpul meu il voia atunci, pe loc. Tot ce simteam erau mainile lui, soaptele si buzele lui pe gatul meu. Si atunci s-a intamplat lucrul la care ma asteptam cel mai putin….”

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply