„Dupa ce Robert m-a intrebat daca sora mea are sau nu iubit, mi-am facut un profil fals de Facebook: Roxy the foxy! Asa a inceput aventura noastra…” | Videoblogul Mireselor
0
In Alice si minunile iubirii/ Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale

„Dupa ce Robert m-a intrebat daca sora mea are sau nu iubit, mi-am facut un profil fals de Facebook: Roxy the foxy! Asa a inceput aventura noastra…”

alice-si-robert

ALICE SI MINUNILE IUBIRII-partea a patra

„Mira s-a uitat urat la ei si Carmen a renuntat la gluma. Nici macar nu-mi puteam da seama daca a glumit sau vorbea serios. Dar i-a fost teama sa mearga mai departe vazand ca prietena ei nu se simte deloc bine la gandul ca ar trebui sa faca schimb de camera cu frate-sau.

Dupa ce am ajuns acasa, fetele s-au dus la culcare iar eu m-am dus in bucatarie sa beau apa. Norocul nostru era ca nu trebuia sa treci prin sufragerie pentru a ajunge in bucatarie, altfel m-ar fi ingrozit gandul ca va trebui mereu sa ma ciocnesc de Robert.

Am aprins lumina in bucatarie si m-am asezat la masa. Am baut apa, dar parca nu era suficient. Am deschis frigiderul si am scos sticla de visinata pe care ne-o adusese mama Mirei la ultima vizita. Am apucat sa-mi torn in pahar, apoi am auzit usa. Robert. Era imbracat in haine lejere de casa. Deci nu iesea. M-am bucurat, nu stiu de ce.

“-Vrei sa bem?” m-a intrebat.

“-Pai, eu beau deja.”

“-Bun.” Si-a turnat si el. A dat pe gat paharul de visinata de parca ar fi fost apa, apoi mi-a zambit. “Nu-i rea. Asta-i adusa de mama, nu?”

“-Da.”

“-Cum e viata ta, Alice?”

M-a blocat. Deodata, asa…cum e viata mea? De ce ma intreaba? Si ce as putea sa-i raspund? Am luat o gura zdravana de visinata, sa-mi fac curaj.

“-N-as sti ce sa-ti raspund…” i-am zis. Simteam cum alcoolul urca incet in mine si ma ameteste.

“-Esti fericita?”

“-Nu.”

Ce era discutia asta? Ne imbatasem? Il vazusem pe om de doua ori in viata mea… Ok, azi se mutase la noi, dar tot nu-l cunosteam. Cum ajunsesem sa ma intrebe daca sunt fericita si eu sa-i mai si raspund “nu”? Adica sa-i zic adevarul. Am mai luat o gura de visinata. Gata, ma ametisem.

“-De ce nu esti fericita?” m-a intrebat el serios.

“-Pentru ca sunt grasa!”

I-am zis, apoi am inceput sa rad. Doamne! Ma imbatasem de-a binelea. Cum am putut sa zic asa ceva?

El si-a mai turnat un pahar si s-a uitat atent la mine.

“-Mie mi se pare ca esti foarte frumoasa. Cand oamenii zic ca sunt grasi sau slabi, sau destepti, sau prosti, la ce se raporteaza? Mie, personal, mi se pare o pierdere de vreme sa ne raportam toti la aceasta normalitate impusa de societate, si in functie de ea, sa stabilim cine suntem. Eu sunt gras, eu sunt prea slab, eu sunt prea prost. Ce-i tampenia asta? Fiecare e cine e si trebuie sa creada si sa se bucure de asta.”

Am lasat capul in jos. Era adevarat ceea ce auzeam? Cineva pe lumea asta chiar putea gandi asa? Cineva chiar ma vedea frumoasa? Sau erau doar minciunile lui?

“-Nu incerca sa ma faci sa ma simt mai bine…” i-am zis eu prevazatoare.

A zambit si s-a uitat la mine cu o caldura si o afectiune cu care nu ma mai privise nimeni. Asa mi s-a parut.

“- Ar trebui sa incetezi sa te gandesti la ceea ce cred cei din jur despre tine. E o pierdere de vreme. Oricum nu le pasa daca esti sau nu fericita, nu le pasa de ceea ce e in sufletul tau. Sunt prea preocupati cu ceea ce e in sufletele lor. Dar, ca sa te comenteze, se vor opri, da. Vor zice: grasa, prostu’, pierde-vara care sta pe banii lu’ ta-sau, apoi se vor intoarce multumiti la vietile lor, simtindu-se, fie si pentru o secunda, superiori. Nu ma deranjeaza. Sa fie fericiti, sa se creada mai buni, Doamne ajuta! Si eu sunt fericit! Stii ce bine sunt? N-ai idee…”

Si-a rezemat capul de faianta. Nu era fericit deloc. Si privirea trista pe care o avea in momentul acela nu facea decat sa-mi confirme asta.

“-Nu esti fericit, Robert!”

Si-a intors capul spre mine fara sa-l dezlipeasca de faianta. Avea trasaturi frumoase. Ochi mari, caprui, pometii subtiri, gura frumos conturata… Si freza aia a lui mereu facuta…imi placea baiatul asta. Mult!

“-Nu sunt?” m-a intrebat serios.

I-am zambit si am clatinat din cap.

“-Nu!”

“-Ma gandeam eu ca e ceva in neregula cu mine!”

A zis-o atat de serios si de apasat, ca m-a pufnit iar rasul. Poate si de la visinata, poate si de la expresia fetei lui, nu stiu.

“-Dar eu am retinut ca sunt frumoasa!” i-am zis increzatoare.

“-Chiar esti! Si sora taaaa….la fel!”

Atunci am simtit ca mi-a furat cineva pamantul de sub picioare.

“-Serios…sor-ta e combinata? Are pe cineva?”

Mi-am revenit brusc din ameteala de la visinata. Normal, inevitabilul s-a produs. Pe el il interesa Carmen. Ce proasta am fost sa ma las pacalita de linguselile lui!  Am simtit nevoia sa plec cat mai repede de-acolo.

“-E singura de vreo cateva luni” i-am zis in timp ce ma ridicam. “Poti sa incerci, daca vrei!”

Cred ca nu se astepta sa ma ridic asa brusc. S-a uitat surprins la mine.

“-Am zis ceva…?”

“-Ah, nu, in niciun caz. Vreau doar sa apuc sa-mi fac dus inainte sa ma imbat de-a binelea. Noapte buna!”

“-Noapte buna, Alice!”

M-am dus teleghidata in camera si m-am asezat in pat. Cica nu conteaza ca sunt grasa….Cum sa nu conteze? Daca as fi aratat precum Carmen, nu m-ar mai fi intrebat acum de ea. M-ar fi intrebat direct pe mine daca am pe cineva, daca…

Imi venea sa plang de ciuda. Imi placea baiatul asta, Robert. Felul in care vedea el lucrurile, felul in care voia sa traiasca. Imi placea cum parca nu-mi mai placuse nimeni. Am deschis incet usa camerei mele si m-am uitat in sufragerie. Se asezase la laptop. Sta pe facebook, m-am gandit. Oricum, mai bine decat sa joace la ora asta.

M-am asezat si eu la laptop. Sa-i trimit cerere de prietenie pe facebook? Sa se imprieteneasca cu grasutza? Nu, o sa fac altfel. O sa-l imprietenesc fix cu o fata care i-ar placea lui. Una sexy, periculoasa.

Am intrat pe Pinterest si am salvat de-acolo cateva poze cu o fata blonda, cu sani mari si picioare lungi. Era o fata frumoasa tare.

Apoi am facut adresa de mail noua si profilul de facebook. Roxy the foxy. Roxy vulpita, na! Sa-l satur de vulpite. I-am trimis cerere de prietenie. Asa cum banuiam, in 5 minute mi-a dat accept. Am tras aer in piept si i-am trimis un smiley face.

Asa a inceput aventura noastra. Nu banuiam atunci unde ar putea sa duca…”

 

-va urma-

 

Sursa foto: Eatthis.com/ Pinterest

You Might Also Like