“-Gata, Eva, a venit. A venit sotul meu, Andrei! Hai sa va fac cunostinta! Abia astept sa te vada!” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Pasiunea Evei pentru fructul oprit

“-Gata, Eva, a venit. A venit sotul meu, Andrei! Hai sa va fac cunostinta! Abia astept sa te vada!”

bona2

 

 

PASIUNEA EVEI PENTRU FRUCTUL OPRIT

A doua parte:

„Cateva zile mai tarziu, ma urcam in autocar. Tineam geamantanul strans de parca s-ar fi gasit cineva sa mi-l fure. Si aveam in ochi chipul tatei, cand m-a vazut ca ies pe poarta. Cum s-a uitat el in alta parte, sa nu-l vad ca plange… Si fratii mei, surorile alergau prin praful de pe ulita, in spatele meu, sa-mi faca cu mana si sa ma mai pupe o data. Asa entuziasmati erau ei, de ziceai ca plec nu stiu unde, sa ma fac nu stiu ce.

“-Mergeti, ma, acasa! Ce v-a apucat?” tipa mama la ei, dar degeaba.

Ne-a dus un vecin in Botosani, la autogara. Cand m-am urcat in autocar, m-am mai intors o data s-o vad pe mama.

“-Sa fii cuminte acolo, mama. Sa-ti vezi de ale tale. Sa nu te bagi cu nimeni ca nu stii peste cine dai. Si daca nu-ti place, mama, vii inapoi acasa. Cum ne-am descurcat pana acum, ne-om descurca si d-acum inainte.”

Mi-au dat lacrimile. Am pupat-o pe amandoi obrajii si am disparut. M-am asezat in spate de tot, la geam, ca sa ma gandesc la ale mele, sa nu intre nimeni in vorba cu mine. Unde plecam eu? Ce era aceea o tara straina? Habar n-aveam pic de italiana… Putina engleza stiam, dar va fi oare suficient? Ma uitam la toate locurile prin care treceam si parca ma durea inima. Casa mea, singura mea casa…Singurul loc din lume pe care il stiam, singurul loc din lume pe care l-as fi gasit cu ochii inchisi. Si acum il lasam in urma de parca n-ar fi existat.

Cel mai greu a fost pana am iesit din Romania. Apoi am inceput sa ma gandesc la cum va fi noua mea viata. Cum vor fi oamenii aceia? Ma voi intelege cu ei? Voi reusi sa am grija de un copil atat de mic?

Asa am fost tot drumul, trei zile. Macinata de ganduri, de intrebari, de indoieli.

Cand am ajuns la Roma si m-am dat jos din autocar, m-am uitat disperata in jur. Na, am ajuns. Dar unde naiba sunt si ce caut eu aici? Minute intregi am stat pe loc, trasnita. Nu venise nimeni dupa mine? Nu era nimeni sa ma ia? Tanti Nuta a zis ca vine fata ei, i-a dat si numarul meu de telefon, i-a zis cum arat, tot. Dar nu era nimeni. Eram doar eu, a nimanui, cu o valiza in mana dreapta.

Am lasat-o jos si m-am asezat pe ea. Atunci am simtit ca sunt pierduta, cu totul pierduta, si am pufnit in plans. Italia mi-a trebuit, Italia am primit. Meritam tot ce mi se intampla. Ce fac? Incotro o apuc? Lacrimile curgeau in nestire, fara sa le pot opri. Am auzit deodata o voce suava, intr-un moment pe care n-o sa-l pot uita vreodata.

“-Eva? Tu esti? Iarta-ma pentru ca am intarziat! Am fost cu Alex la doctor.”

Am ridicat privirea si am vazut-o. Blonda, inalta, frumoasa, cu ochii precum ciocolata si cu un zambet minunat care-i lumina intregul chip. Tinea mana intinsa spre mine.

“-Eu sunt Alexandra. Te rog sa ma ierti! Nu mai plange, te rog! Ma simt asa de prost!”

I-am intins mana. Atunci am simtit iar speranta.

“-Buna ziua, doamna! Da, eu sunt Eva. Imi pare rau ca m-am speriat si v-am speriat si pe dumneavoastra…”

A inceput sa rada. Avea un ras de-ti topea inima.

“-Nu-mi spune dumneavoastra, te rog! Ma faci sa ma simt asa batrana…Spune-mi Alexandra, te rog! Noi vom fi prietene.”

Am prins curaj cand am auzit-o asa. M-am ridicat de pe valiza si am vazut ca avea un carut langa ea.

“-El e Alex!” mi-a zis ea cu o voce cristalina, ca de copil. “Faceti cunostinta, veti petrece mult timp impreuna!”

M-am aplecat deasupra carutului si am vazut cel mai frumos copil din lume. Avea ochii albastri si parul negru, carliontat, mi se parea superb. Mi-am dat seama din prima clipa ca nu prea avea multe lucruri mostenite de la mama, deci semana, probabil, cu tatal lui.

“-Eva, m-ai salvat, pur si simplu, m-ai salvat” a continuat Alexandra fericita. “Daca nu ma intorceam la munca acum, mi-ar fi fost foarte greu. Nu din cauza banilor, pentru ca sotul meu castiga foarte bine, dar mi-as fi pierdut jobul. Eu lucrez la o revista, aici, si iti dai seama cat de vanate sunt posturile astea.”

Am dat din cap. Ce stiam eu despre cat de vanate sunt posturile acelea? Dar nu mai conta, era bine ca s-a rezolvat situatia.

“-Mergem?” m-a intrebat prietenoasa.

“-Sigur.”

Va puteti imagina cum am fost tot drumul, cu ochii pe geam. Eu nu crezusem vreodata ca un oras poate arata precum Roma. Atat cat apucam sa vad pe drumul acela, din masina, mi se parea ireal. Monumente, vitrine, magazine, restaurante, toate mi se pareau raiul pe pamant.

“-Hai, ca am luat-o prin oras special, ca sa vezi si tu ceva…” mi-a zis Alexandra mandra. “Iti place?”

Am intors capul spre ea zambind.

“-Doamne, mi se pare minunant!” i-am zis din toata inima.

Alex incepuse sa chicoteasca si el fericit in scaunul de masina. M-am intors sa-l privesc. Abia ne cunoscusem si imi era deja drag.

“-E un copil extraordinar de cuminte, sa stii” m-a asigurat Alexandra. “Eu am fost rea mica, el seamana cu tatal lui.”

Am zambit tot cu ochii pe geam.

“-O sa-l cunosti si pe Andrei imediat. Mi-a promis ca nu intarzie mult in seara asta. El lucreaza intr-o agentie de publicitate, chiar in Roma, aproape in centru, si nu-ti zic de cate ori vine acasa dupa ce eu il culc pe Alex. E greu din punctul asta de vedere, ca munceste mult, dar n-ai ce-i face. E atat de talentat si sunt atat de mandra de el ca a reusit sa-si cladeasca o cariera intr-o tara precum Italia, incat incercam sa trecem peste toate. Acum, cu ajutorul tau, sunt convinsa ca ne va fi mult mai bine.”

Da, ajutorul meu avea sa le schimbe viata, intr-adevar. Tuturor.

“-Sunteti de mult timp casatoriti?” am intrebat-o nestiind ce altceva sa intreb.

“-De cinci ani. Noi suntem amandoi romani, dar culmea, ne-am cunoscut aici, nu in Romania. E un barbat extraordinar. O sa vezi, o sa-ti placa.”

Eu eram iar atenta la peisaje. Mi se parea fabulos orasul asta.

Si casa lor mi-a placut la fel de mult precum lucrurile pe care le vazusem pana atunci. Era o casa nu foarte mare, dar foarte cocheta, in apropiere de Roma.

Aveau bucatarie, living si doua dormitoare. Urma ca eu sa dorm cu Alex in camera, dar asta nu ma deranja catusi de putin. Doar d-asta venisem.

Si jos, in spatele unor scari, mai aveau inca o camaruta, ca un fel se subsol amenajat, unde tineau masina de spalat si rufele. Alexandra mi-a aratat zambind toata casa, apoi mi-a spus cu ton cald.

“-In seara asta, iesim cu totii sa luam cina in oras. Sa sarbatorim venirea ta aici. Si as vrea sa ma lasi sa-ti fac un cadou.”

M-am blocat. Nu intelegeam…ce cadou, de ce? Pana sa ma dezmeticesc, Alexandra mi-a adus in dormitor o rochita de matase neagra.

“-Te rog, nu vreau sa ma intelegi gresit, sa te simti jignita sau ceva de genul asta. Dar stiu ca acasa nu aveai prea multe posibilitati si as vrea ca, la noi, viata ta sa se schimbe. Maine vom merge la cumparaturi si iti vom reinnoi garderoba, pentru ca asa e firesc din moment ce vei face parte din familia noastra. Iar pentru seara asta as vrea sa iei rochita asta. Esti atat de frumoasa si sunt sigura ca pana in momentul asta nici macar nu ai realizat. Sunt convinsa ca te asteapta vreun iubit pe-acasa, nu?”

Am facut ochii mari.

“-Cum? Nu, nu prea ma pricep eu la genul asta de relatii…” am baiguit.

S-a auzit usa de la intrare. Alexandra s-a luminat.

“-Gata, a venit. A venit sotul meu, Andrei! Hai sa va fac cunostinta! Abia astept sa te vada!

 

-va urma-

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like