„Il tineam pe Radu de brat si ma apropiam de Stefan. Dupa privirea lui, imi era teama ca ne va pune toata masa aia in brate!” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Silvia si Stefan

„Il tineam pe Radu de brat si ma apropiam de Stefan. Dupa privirea lui, imi era teama ca ne va pune toata masa aia in brate!”

dragoste-pasionala-tara-camp

 

SILVIA-partea a saptesprezecea

“Pe la sase si jumatate, tusa a vazut ca incep sa ma pregatesc. A intrat curioasa dupa mine.

“-Unde te duci, Silviuca?”

“-Tusa, ma duc la masa la familia Anei. M-au chemat.”
Ma uitam in oglinda. Imi pusesem rochita neagra dintr-un bumbac usor, cu umeri largi, care imi cadeau mereu. Era studiata caderea lor, nu era intamplatoare:). Mi-am prins parul si mi-am pus cercei mici. Mi-am dat cu parfum si am incaltat balerinii. Gesturile mele erau atat de calme si de studiate ca nu ma recunosteam. Parca aveam un plan bine pus la punct si era atat de important, ca nu puteam avea nicio ezitare. Tusa s-a asezat pe pat sa ma priveasca….Avea privirea aceea a femeilor care, dupa o varsta, se bucura din inima cand isi vad fiicele, ori nepoatele, ori fetele tinere in general, cum se fac frumoase. Se uita cu drag la mine, isi aducea aminte, probabil, si de tineretea ei…

“-Ptiu! Sa nu te deochi! Frumoasa lu’ mama, frumoasa!

I-am zambit si eu.

“-Si nu merg singura, tusa. Vine si Radu cu mine.”
“-Asa, mamica. Nu-l lasa. Bun baiat, la locul lui. Si are drag de tine, mama. Numai cu ochii dupa tine e…Uite asa, roata!”

Am simtit iar durere in suflet, dar am alungat-o repede. Seara abia incepea.

“-Mergi cu noi, tusa?”
“Nu, mama. Mergeti sanatosi. Ma pui un pic la televizor ca un pic n-am stat azi… mi s-au umflat picioarele de nu mai pot…”

A ajuns si Radu. A zambit surprins cand m-a vazut iesind aranjata.

“-Asa se taie gainile la voi? Trebuie sa te imbraci anume?”

Am inceput sa rad.

“-Nu. Ne-au invitat niste vecini la ei, la masa, si ma gandeam ca poate ti-ar face placere sa mergem.”

“-Sigur. De ce nu?”

“Asa simplu a fost?” ma gandeam. Baiatul asta era chiar extraordinar.

“-Aaaa, si stii la ce ma gandeam? Daca ne intindem, si vrei sa bei si tu un pahar, doua de vin, poti dormi aici. Tusa mai are o camera goala. Nu, tusa?”
Tusa a facut ochii mari ca nu se astepta. La tara nu prea se poarta dormitul asta in concubinaj. Te vorbeste lumea, nu te mai spala sapte ape. Dar ea era bataioasa si n-ar fi indraznit nimeni sa-i zica :”nepoata aia a matale de la Bucuresti se mai marita sau doar aduce barbati si doarme cu ei aci’?” Si daca ar fi indraznit, ar fi fost vai de ei.

“-Da cum sa nu, mamica. Ii face mama patul in camera de la drum, n-ai treaba. Si face mama si niste gogosi sa aveti pe cand veniti, sa mancati cu lapte, mama. Daca nu va place ce va dau aia acolo?”

Gata, pentru tusa Radu era de-al casei. Nici nu stiam daca sa ma bucur sau nu.

M-am mai uitat o data in oglinda, apoi l-am apucat pe Radu de brat, sa mergem. Era tacut si incantat. Incantat de posibilitatea de a ramane peste noapte.

“-O sa vezi, sunt oameni foarte misto…” i-am zis pe picior de plecare.

Mi-a zambit. Parea in largul lui. Eu nu eram. Pe masura ce ne apropiam de casa Anei, ma apuca un tremurat ciudat. “O fi ajuns? O fi deja acolo? Ce o sa zica atunci cand o sa ma vada cu Radu? Gata, stop! Si asa e greu ce am de facut. Singura sansa ca sa pot trece cu bine peste incercarea asta e sa nu ma gandesc la absolut nimic. Iau lucrurile asa cum vin si gata.”

Am deschis singura poarta lor. De-acum, eram apropiati. In prima secunda in care am intrat in curte, am analizat masa dintr-o privire. Era plina, erau si oameni pe care nu-i stiam, doar intuiam ca in capul mesei, era el. Mi s-a parut ca-l vad, sau cred ca mai bine zis: am simtit ca e acolo.

Ana venea spre noi, cu zambet larg si privirea senina.

“-La fix ati venit. Acum intreba mama de voi…”
“-Ana, el e Radu, un coleg de serviciu si…prieten bun totodata.’
“-Ana, imi pare bine. Dar ne-am vazut in ziua aceea in care am fost la Bucuresti, sa luam rochia de mireasa.”

I-a zambit si Radu si i-a intins mana cu prietenie. Dar deja nu ma mai interesau ei. Ma uitam tinta la masa in timp ce ma indreptam spre ei.

“-Bine ati venit, copii!”
L-am auzit pe tatal Anei in timp ce ne apropiam. Dar nu-l puteam vedea. Nu mai vedeam pe nimeni. Vedeam doar privirea lui Stefan si incepusem sa ma tem, dupa felul in care se uita la mine si la Radu, ca masa aia toata ne-o va pune in brate.”

-va urma-

Sursa foto: Pinterest

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Dannie
    iulie 25, 2016 at 4:51 pm

    Când publici următorul? Nu mai am răbdare! ♡♡♡♡♡

  • Leave a Reply