„Imi era rusine! Ieri, ne era prieten de familie. Azi, stateam in cada cu gandul la el!” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Oana si Mircea

„Imi era rusine! Ieri, ne era prieten de familie. Azi, stateam in cada cu gandul la el!”

oana-partea-a-treia-foto-bun

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Oana, partea a treia

„Toata ziua nu am fost in stare de nimic. Pur si simplu eram paralela cu orice se intampla in jurul meu. Ma inroseam cand imi aduceam aminte cum m-a sarutat aprins, pe fuga, cu frica, cu dorinta… Si tot deschideam inboxul pe telefon sa recitesc la nesfarsit acelasi mesaj: “tu ce simti?” Simteam o caldura ciudata care ma invada si imi venea sa intru in pamant de rusine. Nu-mi venea sa cred, nu stiam ce se intampla cu mine. Cum am putut ajunge EU in situatia asta cand acum doua zile nu aveam nimic? Ce mi se inatmpla? Apoi iar deblocam telefonul si cu toate ca eram constienta ca n-as fi putut raspunde la niciun mesaj, imi doream din toata inima sa mai primesc unul. Nimic. Intram apoi pe whatsapp sa vad cand a fost online. Intram din jumatate in jumatate de ora, de parca eram nebuna.Nu am putut manca nimic. Am incercat la un moment dat niste covrigei, dar parca mancam pietre. Nu aveau niciun gust, nu-i puteam inghiti. Si ma deranjau glasurile colegilor de munca in jurul meu, radeau tare si imi venea sa intreb asa, ca proasta:”ce aveti de ras atat?” Doamne fereste! Bine ca n-am facut-o, ar fi zis ca am luat-o razna dupa divort. Cand s-a facut ora 18 si am putut pleca acasa, am rasuflat usurata. Scapasem de ei si puteam sta acum doar cu gandurile mele…. Adica doar cu gandul la el.

Am ajuns acasa si am umplut cada. Atunci mi-am dat seama ca, desi in apartamentul in care locuisem cu sotul meu aveam de asemenea cada, nu o mai umplusem cu apa de luni de zile. Faceam doar dus, n-aveam chef sa stau, n-aveam stare…de visare. Acum, in schimb, nu doar ca am umplut cada, dar am pus si spuma de baie si am aprins si cateva lumanarele parfumate pe care le-am gasit prin dulapiorul prietenei la care ma mutasem. Si am incercat sa-mi aduc aminte cand facusem dragoste ultima data cu pasiune, sa tremur, sa simt ca-mi explodeaza tamplele, sa simt ca golul ala din stomac pana la urma imi va bloca orice ratiune si o sa zac asa, leguma, cu mintile pierdute. Nu-mi aduceam aminte, fusese candva…demult. Se racise apa si eu eram tot acolo. Mi-am dat seama ca sunt penibila. Jalnica. Stateam ca proasta in apa racita, cu ochii pe pereti, pentru ca prietenul nostru de familie, ba nu! Hai s-o luam altfel. Prietenul sotului meu imi marturisise ca e indragostit de mine! Ce putea fi mai grotesc, mai rau?!!!
Am simtit repulsie fata de mine, fata de tot! Si mi-am jurat ca acolo e finalul. Nu exista nicio alta varianta.
Dupa visare, am simtit asa…o tristete. De parca as fi ramas goala pe interior. O biata divortata care locuia in chirie cu o prietena, cu job de la noua la sase, specialista in salata boeuf si cam atat.

Mi-am dat seama ca nu mai sunasem de ceva timp acasa, la ai mei, la Slatina, sa vad ce fac. Ai mei, casatoriti de 37 de ani, legati de copii, de datorii, de popa si cam atat… Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreodata vreo legatura reala intre ei.
“-Sarut-mana, mama!”
“-Oana, ce faci, mama? N-ai mai dat niciun semn…”
“- Am fost cu treaba, mama! Ce faceti, sunteti bine? Tata cum se mai simte?”
“- Ce sa facem, mama, cum ne stii. Ma cert cu taica-tau ca nu tine minte niciodata sa-si ia medicamentele alea, a plouat vreo doua nopti si a dat cu piatra de a rupt iar capriorii aia pe bucataria de vara… Am vorbit cu nen-tu Fane sa vina sa ii faca, e internat cu spatele, saracu’. L-a taiat spatele intr-o zi, nu s-a mai sculat din pat.”
Si o auzeam pe mama fara sa o mai ascult. Asa fusese toata viata ei, biata mama. Numai cu probleme, nimic pentru ea, pentru sufletul ei. Am intrebat-o daca are nevoie sa-i trimit bani si am inchis apoi chiar mai amarata decat sunasem. Oare genul asta de viata ma astepta si pe mine? Asa urma sa traiesc, asta era tot ce urma sa fac? Ca sa fie bine pentru cei din jur, nu pentru mine. Pe cine intereseaza de tine? Toata lumea vrea sa faci ce trebuie, ce e normal sa faci. In situatia mea, sa-i spun lui Mircea: “nesimtitule, sa nu ma mai cauti vreodata!’.
Stiti ceva? La dracu cu ce zice lumea. M-am trezit dimineata la 06.30. Si atunci i-am si raspuns la mesaj: “te simt!”

Oana

-va urma-

Sursa foto: Pinterest

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply