„Intr-o zi, Andrei mi-a zis pe neasteptate ca sotia lui pleaca din tara! Nu stiam ce avea sa urmeze…” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Intr-o zi, Andrei mi-a zis pe neasteptate ca sotia lui pleaca din tara! Nu stiam ce avea sa urmeze…”

relatie-cu-un-barbat-casatorit-6

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET- Ana, partea a sasea

Mi-am luat inima în dinți, am respirat adanc de câteva ori si mi-am netezit hainele pe mine. Nu ca aș fi avut ce intinde, ca doar eram îmbrăcată cât se poate de sport. Urma să mergem la o herghelie de cai. Am pasit pe scările blocului cu sufletul în gât. Iar ma durea nespus de mult fara sa pot spune ce… Emotiile astea… Nu știam dacă vreodată am să ma pot obisnui cu ele…

Am ajuns la mașina și de pe bancheta din spate se uita la mine o minunatie de copil. Avea niște ochi superbi, un zâmbet larg pe fata și am observat amuzata ca ii lipseau trei dinți de sus și doi de jos. Toată mimica ei emana fericirea aceea de copil pur și sincer. Parea bucuroasa ca ma vede. I-am răspuns cu un zambet și am urcat în mașina. Ne-am uitat una la alta zâmbind în continuare și eu am fost cea care a spart gheață.

-Buna!
-Saluuuut! Mi-a răspuns cu un entuziasm care m-a dat pe spate.
-Mergem la caluti?

A dat din cap, a deschis gura și nu a mai tăcut preț de vreo 10 minute. :)) Nu reuseam sa o urmăresc. Ma uitam la ea foarte atenta și încercam sa retin tot ce spune. Parca îmi era frica sa nu ratez ceva, ca dacă apoi ma întreabă și își da seama ca am pierdut sirul? Eram ca la școala și parca dadeam un examen important. Ziua aceea a fost perfectă. Ne-am jucat împreuna, am povestit fel și fel de lucruri, mai mult ea… Am ras tot timpul și toți trei eram super, super relaxati.

Am început să ne vedem tot mai des și deja Zoe incepuse sa-mi fie foarte draga.
Devenise o obișnuința sa ieșim la plimbari, să mergem la munte, la înghețată, sau sa batem parcurile în lung și în lat. Deja facea parte din peisajul meu și eram fericita. Ne intelegeam de minune.

Într-o zi, a venit Andrei la mine și mi-a zis ca are sa îmi dea o veste.

-Florina (soția lui) pleacă în Italia.

Nu se știa pentru câtă vreme, ce urma să facă acolo sau cu cine pleca. V-am zis în episoadele precedente ca relația lor era nula. Erau căsătoriți pentru cea mica și atât. Ea își vedea de viața ei și… doar a ei, din păcate, și în rest nu mai conta nimic. Când am aflat vestea, o mare parte din mine s-a bucurat. Urma sa fim doar noi și atât. Însă… eram și trista… Ma gândeam la Zoe și la faptul ca mama ei pleacă de lângă ea. Nu mi se parea corect fata de sufletelul acela mic care, ca orice copil, tanjea după foarte multă dragoste.

Ei bine, ea a plecat. Și-a făcut bagajele, s-a urcat în avion și nu a spus nimănui când se va întoarce. După cum o cunostea Andrei, putea sa nu o mai facă niciodată… Mă rog… asta este o alta poveste. Atunci, în ziua plecarii ei, a început într-adevăr relația noastră. Eram toți trei, împreuna, de dimineața și pana seara. Cumva eu făceam pe mamica. Va dați seama ca nu știam cu ce se mănâncă treaba asta, dar dadeam în fiecare clipa tot ce aveam mai bun pentru ca puiul acela de om o merita din plin. Toată lumea era fericita. Eu pentru ca îl aveam pe Andrei foarte mult timp lângă mine, el pentru ca ma avea pe mine, iar Zoe se acomodase incredibil.

Dupa o buna bucata de timp, am plecat toți trei într-o excursie importanta la Medias. Zoe avea un concurs de dans, era lucru serios, ea fiind foarte talentata, așa ca speram la cupa, coronita și felicitări. Pe drum a fost o agitatie de nedescris. Ea era foarte emotionata, nu ii tacea gura o clipă, punea întrebări peste întrebări și oricat ne distram alături de ea, am ajuns acolo complet epuizati. Concursul a fost un vis! Copilul asta frumos a dansat de ne-a luat ochii și bucuria a fost imensa când, la final, cu surle și trambite, i s-a strigat numele și a primit coronita pentru locul I. Doamne, câtă bucurie a fost! Ea stătea sa explodeze de atâta mandrie, eu la fel, iar de Andrei ce sa va mai spun? E tata de fata, așa ca, și dacă ii crește fetei piciorul cu jumătate de numar, el e în stare să se urce pe cea mai înaltă clădire și sa anunțe pe toată lumea. Așa era de mândru de ea și atunci! Felicitări, pupaturi, îmbrățișări, iar apoi ne-am rasfatat cu o masa copioasa având onoarea sa stăm la masa cu o premianta.

La întoarcere , în mașina, aceeași nebunie. Am rememorat de câteva ori fiecare pas de dans, fiecare mișcare, am analizat fiecare detaliu, fiecare concurent, muzica, aplauzele, momentul în care a aflat ca ea e castigatoarea, tot, tot, tot! La un moment dat, s-a lăsat o tăcere apasatoare. Din poziția „lipita de scaunul meu” pe care o avea, o văd pe Zoe ca se lasa pe spate, pe bancheta. Se uita pierduta pe geam și avea o fatuca foarte trista. M-am întors către ea și am întrebat-o:

-Zoe, s-a întâmplat ceva?

Preț de câteva secunde a tăcut, fără sa își mute privirea de pe geam. Apoi…

– Nu, doar ma gândesc la mami…

Am înghețat și m-am întristat și eu brusc. Lunile acelea, oricat am încercat și eu, si Andrei sa suplinim lipsa ei, nu am reușit. În orice circumstanțe, mama rămâne mama… Nu știam ce sa ii spun, cum sa o consolez. Amândoi am fi putut sa o mintim și sa ii spunem ca va veni în curând acasă dar… nu era așa. Nu puteam sa o facem. Și eu, și Andrei ne gândeam ce sa ii spunem. Nu eram pregătiți pentru așa ceva deși, poate, ar fi trebuit. Pana la urma, nu am apucat sa spunem niciunul nimic pentru ca din gurita ei au ieșit niște cuvinte care m-au marcat pe veci:

-Stii, Ana, tu pentru mine ești mamica mea de suflet!

Cuvintele și sinceritatea din glasul ei m-au daramat. Nu mai eram buna de nimic și, fără sa îmi dau seama, ochii mi se umplusera de lacrimi. M-am uitat instinctiv la Andrei. Era acolo, la volan și avea obrajii uzi. Plangea cot la cot cu mine. Zoe, pe bancheta din spate și-a luat în sfârșit privirea de la geam, s-a uitat la mine cu ochii aceia scanteietori și mi-a zâmbit.
Eram cu adevarat fericiti. Nu stiam atunci, in clipa aceea, ca nu avea sa mai dureze mult.”

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply