„Mi-a zis ca se intoarce acasa in toamna, de ziua mea. Apoi am aflat adevarul…” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Simona si Rares

„Mi-a zis ca se intoarce acasa in toamna, de ziua mea. Apoi am aflat adevarul…”

iubit-plecat-alta-tara

 

SIMONA-partea a saptea

„Am intrat în aeroport ca și când mergeam spre eșafod. Încercam cu greu sa îmi stăpânesc lacrimile și am reușit gândindu-mă ca nu aș vrea sa plece, iar ultima imagine cu mine să fie bocind la poarta plecării… Ne-am luat în brațe, ne-am sărutat prelung, i-am spus ca îl iubesc, el ca ma adora, ne-am promis ca ne vom scrie des, ca ma va suna imediat ce va putea și asta a fost. Și-a luat valiza, mi-a zâmbit, s-a mai întors încă o data să mă sărute și dus a fost. Ma uitam după el cu o durere aproape insuportabila…

Am ajuns acasă. Terminata. Nu voiam să mă vadă ai mei așa, i-as fi ingrojorat prea mult. Oricum erau mai emotionati ca mine in privinta bacalaureatului. Eu eram ok. Invatasem, deci nu aveam cum sa dau greș. M-am dus la baie sa îmi fac un dus. Simțeam nevoia sa scap cumva de incarcatura asta emotionala, să mă redresez și sa fac foarte bine ceea ce aveam de făcut. Am plâns, cred, vreo jumătate de ora. Se racise apa în cada și eu plângeam acolo… Încercam sa alung din minte gândul acela nebun cum ca Rares nu se mai întoarce și nu reuseam in niciun fel.

Am plecat spre examen și am luat 10. Nici nu puteam sa zâmbesc. La urmatoarele probe am fost teleghidata. Le-am luat pe toate cu brio și, la final, parca nici nu m-am bucurat. Era firesc… era ceea ce trebuia sa fac. Zici ca eram un robot. M-am inscris și la facultate și aia a fost. Cu Rares am vorbit prima oara după vreo 4 zile. Se instalase în State, a început sa meargă la munca și parea ok.

Zilele treceau una după alta, mergeam de câteva ori pe zi la internet caffe, ca acasă nu aveam încă internet, ma vedeam cu prietenii și nimic mai mult. Ne scriam chiar și scrisori. Mi se parea foarte romantic… Deși mailul era instant, am ținut neapărat să facem și asta. Eu i-am scris prima 🙂 iar după câteva săptămâni am găsit în poșta un plinc mare și gros. Era prima scrisoare primita de la el. Doamne, ce frumos îmi mai scria și Doamne, cât de mult îl mai iubeam! Încercam să mă consolez cu gândul ca 4 luni nu sunt o lume, ca au trecut și alții peste asta și ca totul va fi ok. Încercam să mă consolez dar nu prea eram convinsa ca nu trăiesc într-o realitate paralela. Îl întrebam mereu dacă se întoarce, ii spuneam ca sunt pregătită pentru orice răspuns, iar el ma asigura ca în toamna, de ziua mea, va fi acasă. Îl credeam doar pe jumătate.

Într-o zi, l-am luat pe prietenul nostru comun, Adi, la o discuție. Smechereste, ce-i drept.

„-De ce nu mi-ai spus ca Rares nu se mai întoarce?”
” -Poftim? Cum nu se întoarce?”
 „-Mi-a zis și mie, în sfârșit, ca nu se mai întoarce.”
 „-Mai… n-am vrut sa îți spun eu… era aiurea. Treaba asta trebuia sa o știi de la el, nu? Oricum, stai calma ca doar eu știu de planul asta. Nimeni altcineva nu știe.”

„Normal ca doar tu stii”, am gândit. Mi-am ascuns atât de tare dezamagirea încât nu s-a prins. Jucasem o carte la cacealma și obtinusem ceea ce voiam. Însă… într-adevăr voiam asta? Nici nu știam ce simt: suparare, dezamăgire, disperare, ura? Habar nu aveam.

Ziua următoare, când am vorbit cu Rares, l-am făcut sa recunoască. Într-adevăr, nu planuia să vină acasă. Voia sa rămână acolo. Ii era mai bine. Îmi promitea ca se întoarce vara următoare. Cine îl mai credea?… Luni de zile, nu am fost buna de nimic. Venea ziua mea și, evident, nu aveam chef sa văd pe nimeni… Singurul lucru care mi-a făcut sa îmi tresalte inima a fost când o mașină mare de la o florarie din oraș a parcat în fata casei. Am ieșit și, când curierul a deschis ușa, am rămas fără cuvinte.”

-va urma-

Sursa foto:stock-clip.com

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply