„Mi-am dat seama ca e “atunci sau niciodata” si mi-am desfacut fermoarul fustei…” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Miruna

„Mi-am dat seama ca e “atunci sau niciodata” si mi-am desfacut fermoarul fustei…”

foto-cub-bun

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Miruna, partea a cincea

Din momentul acela in care m-am asezat langa el, lucrurile s-au schimbat intre noi. Avea o incantare pe care nu i-o intelegeam de cate ori vorbeam. Ma gandeam ca e din cauza diferentei de varsta, poate I se parea haios ce spuneam, habar n-am. Cert e ca asa, din dorinta mea de a pedepsi o dragoste pe care iubitul meu coleg de clasa refuza s-o accepte, am inceput sa ies cu tipul din pub. Va intrebati daca era vizibila diferenta de varsta dintre noi? Clar, da. Realizam si eu, realizau si cei care se uitau dupa noi prin restaurantele si cluburile in care mergeam. El ma apuca de brat, era mandru, asa il simteam. Stiam ce cred cei din jur despre mine, dar ma amuza. Orice emotie, stare, controversa care ma scotea din suferinta mea apasatoare, era binevenita. Si tipul asta din pub, de unde venea cu cate o tipa in fiecare seara, si-a schimbat atitudinea la 180 de grade. In zilele in care nu lucram, ieseam. In zilele in care lucram, venea singur, fara tipe, doar cu prieteni si statea aproape pana cand mi se termina tura. Cateva ore mai tarziu, cu toate ca ii spusesem de nenumarate ori ca dorm pana pe la 14-15, ma suna. 12, 12.30. Ma si speriam. Isi cerea scuze ca m-a trezit, voia doar sa vada ce fac. Ma amuza atentia asta a lui dupa care tanjeam. Doar ca o voiam din alta parte…
Nu ma deranja nimic la el. Nici nu-mi placea nimic. Sau, mai bine zis, nu ma atingea, nu aveam nicio vibratie. In serile in care lucram, il simteam cum ma urmareste de la masa la care statea, cum analiza baietii carora le luam comanda. Exagerat, da. Intr-o noapte n-a mai plecat deloc acasa. Mi-a zis ca ma asteapta. “ok” zic. “dar de ce?” “Mergem la mine. Maine esti libera, n-ai stres. Bem ceva, facem de mancare…”
Sa nu credeti ca m-am speriat. Nu, deloc. Acum realizez cata furie adunasem in mine din moment ce, asa neexperimentata cum eram, nu aveam nicio tresarire cand un barbat imi spunea sa merg la el acasa.
S-a facut sase dimineata. Apartamentul lui era chiar in centru, la 3 minute de mers pe jos de la pubul unde lucram. Era foarte spatios si foarte luminos, mi-a placut. Deja rasarise soarele si razele acelea blande zaceau lenese de jur-imprejur.
M-am dus la baie pret de cateva minute sa ma reimprospatez dupa 12 ore de munca. Cand m-am intors, el ma astepta pe balcon si m-a intrebat ce beau. M-am uitat la barul din sufragerie. Bautura din el era chiar mai diversificata decat aveam noi in pub. “Whiskey”.
L-am baut pe balcon, tolaniti pe niste sezlonguri. Ma uitam direct spre bulevard. Culmea, in capatul bulevardului, locuia el. Inutil. Am tresarit la gandul asta, am dat pe gat paharul de whiskey si m-am uitat catre acest barbat care parea ca se simte perfect.
“Ar trebui sa plec.”
A sarit ca ars.
“Nu. De ce sa pleci? Am vorbit serios cu mancarea, facem ceva bun. Ne uitam la filme, daca vrei, o sa fie MASH in reluare…”
Asta m-a emotionat. Retinuse, dintr-o discutie, ca imi placea mult serialul asta de comedie… Si cred ca ma emotionase si faptul ca omul asta venea in fiecare seara in pub cu alta femeie, cand el voia, de fapt, sa faca mancare si sa se uite la filme cu cineva… Mi-am dat seama ca e “atunci sau niciodata” si mi-am desfacut fermoarul fustei.
Nu am mai asteptat MASH in reluare. Am plecat dupa o ora cu durere surda intre picioare si o durere crunta in inima.”

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply