„Ne-am oprit in usa si ne priveam. Apoi m-a sarutat apasat si…” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Oana si Mircea

„Ne-am oprit in usa si ne priveam. Apoi m-a sarutat apasat si…”

tu-ce-simti

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET- Oana, partea a doua

Asa cum va spuneam, după doua zile m-am trezit cu Mircea la ușa. Ținea în mana o punga de la Mega Image, plină cu dulciuri și un suc. Initial, am rămas puțin blocata. Nu știam de ce venise și mai ales de ce nu sunase inainte. Cert este ca pe vremea in care locuiam cu fostul meu soț, Mircea nu suna când venea în vizita. Stiindu-ne programul, venea și punct, dar nu mi se parea ciudat. Ei bine, acum mi s-a părut. Și era normal sa mi se para. Acum situația se schimbase, eram doar eu cu mine și puteam sa îmi fac programul după bunul plac. Dacă ma epilam? Dacă îmi vopseam parul? Dacă aveam program de pus castraveti pe ochi? Acum nu mai avea cine sa stea cu el. Mă rog… mi s-at fi parut corect si normal sa anunte.

L-am invitat în casa și l-am întrebat carui fapt datorez vizita asta neasteptata.

„-Am venit sa văd ce faci și sa îți aduc ceva bun.”
„- Dulciuri? Vrei să mă îngraș?” l-am întrebat ironic.
„-Si grasa cred ca ești frumoasa, așa ca ia de infrupta-te ca știu că-ți plac.”

Am desfăcut o ciocolata și simțeam așa… o tensiune în aer. „De la faptul ca n-a sunat inainte” mi-am zis. M-am așezat pe un scaun din bucătărie. El se facuse deja confortabil. Am palavragit despre una, despre alta și, la un moment dat, tăcere. Niciunul nu spunea nimic. Era o tăcere stanjenitoare. El se uita la mine cu niște ochi curiosi și patrunzatori. Se uita așa cum nu se mai uitase pana atunci, sau poate nu am sesizat eu asta pana atunci. M-am simțit invadata cumva. Eram stanjenita. Mi-am revenit în fire și l-am întrebat de ce se uita așa la mine.

„-Cum ma uit?”
„-Nu știu, așa… ciudat. Parca ma vezi pentru prima oara.”
„-Pai, cam așa ma uit, nu?”

Și-a lăsat ochii în pământ și a început să se joace cu fermoarul de la vesta pe care o purta. Din nou, tăcere.

„-Ai de gând sa îmi spui ce se întâmpla? E ceva evident și eu nu ma prind? Ți s-a întâmplat ceva?”

Am zâmbit în colțul gurii și pentru el a fost suficient. Adevarul lui era acum la mine:

„-Mi se întâmpla de mult ceva. Sau, mai bine, tu esti tot ceea ce mi se intampla.”

A spus-o cu o voce joasa, apasata și un zâmbet în colțul gurii. Nu îl mai văzusem asa niciodata.
Mi s-a blocat mintea. Nu intelegeam nimic. Inima incepuse sa-mi bubuie teribil (cred ca o auzea și el) și m-am încălzit de la degetul mic de la picior pana în vârful capului. Cred ca și parul îmi ardea.

„-Cum adică? Ce vrei să spui?” am întrebat cu vocea schimbata de la emotie.
„-Ai auzit bine. Tu esti tot ceea ce mi se intampla. Îmi alergi prin vise noaptea și nu pot sa te prind, te visez cu ochii deschiși ziua și toate lista plina de chestii siropoase, care oricum nu-ti plac, ți-o dedic. Cât ai fost căsătorită nu puteam sa zic sau sa fac nimic. Razvan este cel mai bun prieten al meu și imi era imposibil. Știu ca e ciudat și acum, dar tinand cont de faptul ca voi nu mai aveți nicio legatura, am considerat ca trebuie macar sa stii. De ce crezi ca am ajuns sa mi se spuna <marele burlac>? Ca nu sunt în stare sa agăț o tipa și sa construiesc ceva cu ea? Știi și tu ca nu de asta. Pur și simplu nu m-am mai putut apropia de nimeni. Nimic nu se leaga.

Nu puteam sa scot o vorba. Zici ca eram proasta proastelor care primise si o anestezie ca pentru operatie. Eram interzisă. A început sa rada ca sa inmoaie cumva situatia.

„-Ma gândeam eu ca nu vei spune nimic. Foarte bine. Mai spun eu ceva și apoi plec.”

Și-a desfăcut o napolitana și ma deranja inclusiv fosnetul staniolului. Îmi bruia gândurile, mintea și îmi crea o stare de iritare. A mușcat din ea și a continuat:

„- Nu ma aștept de la tine la nimic. Am vrut doar sa știi ce mi se întâmpla. Ca mi <te intampli>. Îmi place vorba asta. Am inventat-o aseară când ma gândeam ce îți voi spune azi. Cuprinde multe lucruri, nu crezi?”
„-Da… cuprinde multe lucruri…”
„-Cum spuneam…nu ma asptept de la tine la nimic. Nu ma așteptam venind aici, zicandu-ti toate astea, sa îmi sari în brațe, să mă saruti, să mă tragi după tine în dormitor și sa îmi spui ca visai la momentul asta. Nu ma gândeam la asta, deși n-ar fi fost rău să se întâmple (a ras iar). Sunt bucuros ca mi s-a luat cea mai mare piatra de pe inima si ca te vei gandi la asta. Stiu sigur ca o vei face.”

S-a lăsat din nou un moment de tăcere apasatoare și am reușit sa leg niște cuvinte. Atât am putut eu cu mintea mea blocata.

„-Cum te poți gândi la așa ceva? Tu îți dai seama ce vrei? Tu realizezi ce faci?”

A ridicat din sprancene, a oftat și s-a ridicat de pe scaun.

„-Da, realizez foarte bine ce fac. Eu nu mai puteam trai in minciuna. Pentru ca, efectiv, asta faceam.”

S-a îndreptat spre ușa, m-am dus după el mai mult tarandu-mi picioarele și i-am deschis. Am stat ca o stana de piatra acolo, imbujorata pana în vârful urechilor și așteptam să se întâmple ceva. Voiam sa plece dar… era Mircea, prietenul meu bun, cu care puteam sa stau de vorba zile în sir fără să mă plictisesc. O parte din mine voia sa mai stea, sa discutam despre tot ceea ce s-a spus în jumătatea aia de ora. Stăteam ca doi prosti unul în fata celuilalt, eu cu mana pe tocul ușii, el cu mâinile în buzunarele de la blugi. Se uita la mine din nou la fel de patrunzator și parca aștepta un răspuns. Eu nici nu mai știam cum ma cheamă. Cred ca și-a dat seama de asta, s-a uitat la mine, mi-a zâmbit și a zis: „What the hell? Mai rău nu poate fi.” M-a prins cu o mana de barbie și m-a sărutat apăsat. Nici nu am avut timp sa ripostez. Momentul a fost atât de scurt incat in timp ce eu ma dezmeticeam, el deja cobora scarile.

Am închis ușa, m-am lipit de ea și m-am lasat jos, pe podea. Am stat acolo… habar nu am cât. Am rememorat tot ce s-a întâmplat, m-am dus pana în trecutul nostru îndepărtat încercând sa îmi dau seama dacă vreodată mi-a dat vreun semn și eu nu m-am prins. Da, mi-a zis de N ori ca sunt frumoasa, ca soțului meu i-a pus Dumnezeu mana în cap cu mine, ca o femeie ca mine rar întâlnești… Dar toate complimentele astea le-am luat prieteneste. Doar… eram ca frații. Eu așa credeam. M-au napadit o sumedenie de amintiri. Întâmplări de la munte, de la mare, de la petreceri, de peste tot. În toți anii aia mulți de când va spuneam ca ne cunoaștem s-au întâmplat multe, multe lucruri frumoase, dar niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva. Aveam nevoie de o băutura. Una tare.

M-am mutat în bucătărie, mi-am umplut un pahar cu whisky și am încercat sa leg piesele astea nenorocite din puzzel-ul vieții mele. Incercam să mă gândesc la Mircea altfel decât la un prieten. Era prima oara când făceam asta și clar trebuia sa beau ceva și… mult! Sa nu ma înțelegeți greșit. Mircea nu e un bărbat de aruncat. Deloc. E înalt, atragator, poate sa aibă ce femeie își dorește, dar în ceea ce ma privește, niciodată nu m-am gândit așa la el. Ba chiar făceam mișto spunându-i ca degeaba se duce la sala și trage de fiare dacă noaptea doarme tot singur, degeaba citește toate cărțile care-i pica în mana ca… n-are pe cine vrăji și chestii de genul asta. E genul de bărbat caruia ii place să se ingrijeasca. E mereu atent la cum se îmbraca, la cum arata, ce impresie lasa celor din jur. Dar… e Mircea, prietenul fostului meu soț. Cum să mă gândesc altfel la el? Cum??? Si, cu toate acestea, nu puteam sa îmi scot din minte felul in care ma privise cu putin timp in urma, zambetul, vocea lui cand mi-a spus „tu esti tot ceea ce mi se intampla.”

Tare aș fi avut nevoie sa vorbesc cu cineva. Dar nu aveam cum sa-i sochez si pe ceilalti prieteni din grup, asa ca trebuia să mă descurc singura. Ce era de făcut? Orele treceau una după alta… S-a făcut noapte și eu eram tot în bucătărie. Nici alcoolul nu își facuse efectul. Adrenalina era prea mare. Într-un final, am reușit sa adorm, și vorba aceea cum ca noaptea e un sfetnic bun, la mine nu s-a aplicat. M-am trezit la fel de bulversata, ingandurata, cu zâmbetul acela din colțul gurii lui și vocea aceea joasa, în cap. Am luat telefonul în mana sa văd cât e ceasul și aveam un mesaj. L-am deschis și din nou a inceput sa-mi bubuie inima. Era de la Mircea. Un mesaj scurt și la obiect, fără buna dimineața: „ Tu ce simți?”.

Oana

-va urma-

Sursa foto: Pinterest

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply