„Ne-am urcat in taxi noi doi si o prietena de-a mea. Am crezut ca ea va cobori prima. M-am inselat: urma sa cobor eu.” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Miruna

„Ne-am urcat in taxi noi doi si o prietena de-a mea. Am crezut ca ea va cobori prima. M-am inselat: urma sa cobor eu.”

dragoste de liceu2

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Miruna, partea a doua

“Sa nu credeti ca mi-am dat seama ca m-am indragostit atunci. Nici intr-un caz. Eu o tineam pe-a mea. Bietul coleg e indragostit lulea de mine si sa vedeti ce nasol o sa sa fie, in curand, cand va deveni evident pentru toata lumea si va trebui sa suport curtea lui asidua… Acum imi vine sa rad cand imi amintesc….Il vedeam cum ma privea cu coada ochiului, mi se parea ca rade mai tare cand era prin preajma mea si gasea tot timpul cate o gluma cu care  “sa ma atace”. Mi se parea haios… Nu incepuse, insa, sa planga, in ciuda pronosticului initial. Ba chiar nu parea interesat la modul evident, doar ca imi dadeam eu seama ca e ceva cu el. Cu el, nu cu noi, tin sa subliniez:) Se lega ceva fara sa-mi dau seama… Cu toate ca el nu plangea, iar eu imi vedeam in continuarea de iesirile mele cu baietii ceva mai mari care gaseau de cuviinta sa ma si plimbe prin oras. A trecut un an asa, fara sa se intample absolut nimic.
A venit vara, iar baiatul cu masina “interesant peste masura” m-a luat intr-o zi si, impreuna cu mai multi prieteni de-ai lui, ne-am dus la o piscina. Soare, cald, balaceala, inghetata, sarutat si poate si pipait prin apa…
Am plecat dupa o zi intreaga si cu pielea, si cu buzele arse. Am iesit imbratisati, razand, si ne-am mai oprit o data chiar in fata intrarii sa ne sarutam. Isi spunea si varsta cuvantul…
Si atunci l-am vazut. Trecea pe acolo, pe trotuar, cu un prieten. Si, sigur, mi-a convenit de minune postura si i-am facut cu mana in timp ce, cu cealalta mana, il strangeam mai tare pe baiatul meu “cel interesant”. El, parca putin crispat, mi-a facut cu mana ori m-a intrebat ceva sec despre locatie, nu mai stiu exact… Cert e ca aia a fost tot. Acum, nu ma intrebati ce revelatie a putut sa-mi provoace aceasta intalnire neasteptata, dar atunci cand am ajuns acasa, m-am asezat pe pat si un singur gand aveam in cap: el. Ceva, privirea, felul incurcat in care m-a intrebat ce m-a intrebat, nici nu mai stiu exact…dar nu mi-l puteam scoate din cap. N-am reactionat pe moment, dar mai toata vacanta aia de vara m-am gandit la el. Cum sa fac, ce sa-i spun, ce abordare ar fi mai potrivita.
La inceputul clasei a zecea eram singura. Baietii mei interesanti cu 18+ si masina de la mama si tata incepeau sa ma enerveze fara sa-mi dau clar seama de ce. Acum, aveam toti din clasa in jur de 16 ani si viata noastra parca abia incepea. Se tineau lant petrecerile (bairamurile, le mai stiti?), incepusem sa ne privim si sa discutam altfel, ne simteam mari, ce sa mai.
Si a venit una dintre petreceri, una pe care n-am sa o pot uita. O colega isi serba ziua de nastere si inchiriase un bar si, evident, curtea aferenta lui. Acolo l-am si “prins”, in curte. Era aproape 12 noaptea. Nu mai stiu cum s-a intamplat, la un moment dat eram un grup mai mare in curte, doar ca unii au inceput sa intre, sa se pregateasca de tort. A vrut si el sa faca acelasi lucru, dar l-am oprit. Si am ramas doar noi doi in toata curtea aceea. Am inceput eu fastacita:
“-Aaaaa, ce voiam sa-ti zic… eu ma gandesc mereu la tine!”
Si gata! Am inchis gura socata ca am avut puterea s-o spun si de frica, probabil, ca as mai putea spune inca ceva la fel de grav. Gata, eram pe un drum de unde nu mai exista intoarcere.
“ -Am inteles.” Asta-i tot ce mi-a raspuns. De-mi venea sa-i bag cuvintele inapoi pe gat.
“ -Asta-i tot?” l-am intrebat cu vocea stinsa.
 “-Pai, da…. Na, ma rog, am avut si eu o perioada de genul asta, dar i-am pierdut firul….” Nu o sa uit niciodata expresia asta “am pierdut firul”. Ca si cum cineva ar fi luat un fier incins si mi l-ar fi pus direct pe inima.
“-Ai avut si tu o perioada in care te gandeai mereu la mine dar i-ai pierdut firul?’
“-Da.”
Am simtit nevoia sa ma apuc de gard. Parca nu mai primeam aer. L-am simtit plecand fara sa-l privesc. Nu intelegeam nimic. Singrul gand care ma mai linistea era acela ca vom pleca impreuna, cu acelasi taxi. Noi locuiam relativ aproape unul de celalalt pe vremea aceea, si ne ajuta sa luam acelasi taxi pentru ca eu aveam bani ficsi. Am intrat inauntru, am cantat la multi ani teleghidata si am asteptat in gandul meu sa vina ora de plecat acasa. Ce dans? Ce distractie? Cui naiba ii mai ardea?
A venit momentul plecarii. Mult asteptatul moment. Am urcat in taxi noi doi si una dintre prietenele mele din clasa, care locuia in drumul nostru si era aiurea sa nu o luam si pe ea. El s-a urcat in fata, noi doua, in spate. Aud si acum intreaga fraza in urechi, cu toate ca au trecut atatia ani:

“-Andreea” i-am zis. “Stai tu pe partea stanga, ca vei cobori prima, sa-ti fie mai usor.”

Si atunci l-am auzit pe el rece, sec, categoric.

“- Ea ramane. Tu vei cobori prima!”

-va urma-

Sursa foto: Pinterest

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply