„Nu am crezut ca mi se poate intampla mie! Ma indragostisem de un barbat casatorit care avea si o fetita!” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Nu am crezut ca mi se poate intampla mie! Ma indragostisem de un barbat casatorit care avea si o fetita!”

relatie-cu-un-barbat-casatorit

 

 

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET- Ana, prima parte

“Aveam doar 16 ani cand l-am cunoscut. Si au trecut de atunci 11 ani. Veti spune ca eram un copil caruia i s-au aprins ochii pentru primul baiat care a bagat-o in seama. Nu a fost asa deloc.
Eram o pustoaica cu visuri marete, cu o viata intreaga in fata si posibilitati multiple. Studiam la liceul de arte din Cluj-Napoca, aveam note bune, eram talentata si acasa aveam o sora mai mare cu 4 ani si jumatate…
Prieteni aveam doar in clasa. Locuiam la curte si pe strada nu prea erau tineri de varsta mea. Noroc cu sora mea mai mare care ma cara cu ea peste tot, fie ca voia, fie ca nu. La inceput, parintii au cam impus treaba asta, iar ea s-a conformat. Cu timpul, a devenit ceva firesc si nu era loc in care sa nu mergem impreuna. Avea o gasca de prieteni mult mai mari decat ea, pe care eu ii vedeam ca pe niste “domni” si “doamne”. Nu prea aveam foarte multe subiecte in comun ca na… diferenta de varsta isi spunea cuvantul, dar in compania lor, ma distram teribil si era o ocazie buna sa ies si eu din casa si sa am cu cine sa socializez. “De la oamenii astia am ce invata”, imi spuneam. Pe sor-mea, cel putin, o consideram un model bun de urmat, asa ca si prietenii ei trebuiau sa fie ok, nu? Ca doar cine se aseamana se aduna.
Plecau mereu in excursii, inchiriau cate-o cabana si un weekend intreg se distrau ca nimeni altii. Cu timpul a inceput sa imi placa tot mai mult grupul asta, chiar daca mi se spunea simplu: “Ana mica”.

Ei bine, in gasca asta a ei exista un “Enrique” cum imi place mie sa ii mai spun: un baiat inalt, frumos, cu niste ochi patrunzatori si un zambet unic. Ma uitam la el ca la un “impossible to get”. Il vedeam asa din mai multe motive. O data pentru ca diferenta de varsta dintre noi era de 10 ani. “De ce s-ar uita la mine? Eu sunt mica, el poate sa aiba orice femeie isi doreste si, pe deasupra, mai e si insurat!”. Aham, ati citit bine. Era foarte insurat si cu o mandrete de fetita acasa. Eu eram doar un copil pe care acest “Enrique” il facea sa se transpuna in pielea oricarui personaj principal feminin din filmele romantice. Imi imaginam, dar ma opream acolo. Era imposibil, insa eu eram atat de indragostita, incat imi permiteam macar sa visez.

Poate parea ciudat ca m-am indragostit la o varsta atat de frageda de un barbat mult mai in varsta decat mine si foarte insurat. Chiar este ciudat! Urasc amantele, condamn aceste femei. Nu e dreptul nimanui sa strice o familie, sa desparta unul dintre parinti de copil, si asa mai departe. Nu eram in situatia asta. El, intr-adevar, era casatorit. A spus importantul “Da” pentru ca ea ramasese insarcinata si presiunea familiilor si-a spus cuvantul. Asa e la noi. Vei avea un copil cu cineva, chiar daca a fost o intamplare, aia e! Te insori sau te mariti chiar daca nu iubesti, nu simti nimic pentru celalalt, chiar daca a fost doar o relatie sortita pieirii inca de la inceput. In situatia asta se afla el.

Timpul trecea, eu visam si… timpul tot trecea. Dupa vreun an, s-a organizat iar o iesire la cabana. Am raspuns prezent cand m-a invitat sor-mea, insa nu cutezam sa intreb daca vine si frumosul meu. Ma gandeam: “daca intreb, se va prinde toata lumea ca mie mi-au luat foc calcaiele. Si inca de cata vreme… “ Nici mie nu imi venea sa cred ca aceasta pasiune pentru el inca era acolo, ma ardea pe interior si nu ma lasa nicio noapte sa dorm linistita. M-am condamnat mult. Imi spuneam ca sunt nebuna, ca nu e ok sa simt asemenea lucruri, ca el are viata lui si eu nu as avea loc nici daca nu ar fi fost casatorit. Ma rog… a fost o zbatere continua, si, din perioada aceea a tineretii mele, asta imi aduc cel mai bine aminte.

Ajungem la cabana, ne cazam si sa inceapa distractia. Muzica buna, povesti, rasete, dar el… nicaieri. Iar ma ardea sa intreb si din nou imi inghiteam cuvintele. Ma uitam la ceas in permaneneta, de parca avea o ora exacta la care trebuia sa apara. Norocul a facut ca unul dintre prieteni l-a sunat sa il intrebe de ce intarzie. Din conversatie, am inteles ca nu are cum sa vina, pentru ca s-a certat din nou cu sotia si ii este imposibil. Dupa lungi insistente, insa, minunea s-a intamplat si in cateva ore era si el cu noi acolo, suparat nevoie mare. Nu stia pe unde sa o apuce, cum sa iasa din propria-i nefericire si se gandea deja cu groaza ca un divort era iminent, insa cel mai groaza ii era de ce se va intampla cu fetita, pentru ca sotia lui nu era implicata in cresterea ei aproape deloc.

Nu puteam nici sa il salut. Orice cuvant pe care i-l adresam imi iesea din gura mai mult ca o vibratie. Vocea imi tremura ca acordurile unui tambal, aveam un roi de fluturi in stomac si nu-mi coordonam miscarile. Nu credeam ca i se poate intampla asa ceva unui om. Niciodata! Intr-un final, si-a mai venit si el in fire, a lasat deoparte supararile si a inceput distractia chiar si pentru mine. Era o bucurie sa il stiu acolo si, ori de cate ori ma uitam la el pe furis, il vedeam cum isi fereste privirea. Imi ingheta sangele in vene de fiecare data. “El chiar se uita la mine? Nu mi s-a parut…?” Doamne, intrebarile astea mi le-am pus toata seara si credeti-ma ca am testat faza asta de multe ori atunci, pana cand mi-am dat seama ca se uita la mine altfel. Parca nu se mai uita la o “Ana mica”. Inima iar mi-o lua la sanatoasa si tot incercam sa ma calmez. Imi spuneam ca mintea imi joaca feste, ca inima a pus stapanire pe ratiune si tot asa.

Noaptea aceea a fost un vis. A iesit o petrecere de care imi amintesc si azi. Am dansat de zici ca eram inscrisi toti la campionatul mondial. Eram neobositi. Radeam ca si cum ne gadila cineva in permanenta sau spunea banc dupa banc. Pana la urma, cand deja se crapa de ziua, toata lumea s-a retras spre camere. Eram epuizati! Franti! Eu aveam loc intr-o camera cu paturi supraetajate, dar parca nu as fi plecat inca. Euforia acelei nopti inca ma tinea treaza. Surpriza a facut ca pana la urma sa ramanem singuri. Am facut tot posibilul sa ma comport normal si chiar am reusit. Am vorbit vrute si nevrute. De la culturile lumii, pana la afectiuni ortopedice, el fiind de specialitate, am trecut aproape totul in revista. La un moment dat mi-am aruncat ochii pe ceas. Ora era deja de trezire nu de culcare, asa ca am luat initiativa si i-am zis ca ma retrag. S-a inscris si el la planul meu dar avea o nedumirerie: el unde doarme? Tipic barbatesc… I-am zis ca e ok sa vina in camera in care dorm eu, ca si asa sunt mai multe paturi. Nici nu am apucat sa termin fraza ca a si raspuns: “Da, vin cu tine!”

Tiptil, am intrat in camera, acolo dormeau deja dusi sor-mea, un prieten si iubita lui. Cumva am realizat ca mai era liber doar patul meu, care era la etaj. “Ce proasta, sa il aleg tocmai pe ala” mi-am zis… Aia a fost… Ce sa facem acum? Am urcat, el dupa mine, si ne-am asezat ca doi batranei fata in fata. Eu, cu spatele la perete, el, cu spatele rezemat de marginea patului. Puteai sa faci un gratar intre noi sau sa mai pui pe cineva sa doarma, ca atat de mult loc era. Ne-am continuat povestile in soapta si, dupa doar o ora, a dat sa se ridice. Trebuia sa plece pentru ca peste doar cateva ore intra de garda la clinica. Se uita lung la mine cu ochii lui albastri (nu am sa ii compar cu cerul pentru ca suna prea siropos, dar cam asa erau) si s-a intins sa ma sarute. Prima mea reactie a fost sa ma retrag. Poate pentru ca nu ma asteptam… La asa ceva imi permiteam doar sa visez, nu sa cred ca ar putea deveni realitate. M-am retras poate pentru ca imi era frica? Frica de ceea ce as putea sa simt? Frica de faptul ca deja dragostea asta ma durea prea tare si nu as fi putut suporta un gram in plus? S-a uitat la mine lung, nu s-a mirat deloc de reactia mea si cu un zambet misterios pe fata mi-a zis: “Noi doi, intr-o alta viata”.

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply