„Nu te supara, dar esti praf! Nimic nu canti…Dezastru in linie!” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Celebritatea-cosmarul unei nopti de dragoste

„Nu te supara, dar esti praf! Nimic nu canti…Dezastru in linie!”

celebritatea-cosmarul-unei-nopti2

 

 

CELEBRITATEA- COSMARUL UNEI NOPTI DE DRAGOSTE

Partea a doua:

 

„Whitney Houston- I’m every woman.

Preferata mea cand ies de la dus. Cant si cate 15 minute in fata oglinzii cu prosopul in cap…Imi incalzesc vocea…ma distrez…

Dar acum sunt cam stresata. Abia am ajuns la baiatul asta care face piese. E mereu ocupat, e cautat, nu gluma…A si facut aia care e pe radio acum, rupe:”Lant de amintiri”. E nebunie cu ea, e in toate topurile. Si gagica care o canta e misto…Sexoasa, asa…

Dar nici eu nu-s rea. Daca ar fi sa ma iau dupa baietii din cartier, nu-s rea deloc. Cu toate ca pe mine ma scot din minti buclele astea roscate si pistruii, dar uite ca unii le vad sexy. Ma bate gandul sa ma fac blonda…Si sa-mi indrept parul. M-am saturat sa-mi stea ca la balamuc. De inaltat, e clar ca nu ma mai inalt. As fi vrut cel putin 5 centimetri in plus, dar e ok si asa. Sunt miniona, dar nu sunt chiar cea mai scunda fata cu putina…Si oricum, eu vreau sa fiu cantareata, nu manechin. Majoritatea cantaretelor sunt mici de statura. Inclusiv Madonna…Ca sa nu mai zic de Kylie Minogue.

Ma salveaza sanii destul de mari pentru statura mea. Si fundul bombat:) Nu zic asa mereu golanii astia de p-aici? Ma si pufneste rasul cand imi amintesc glumele lor nesarate. Pierd vremea prin cartier de dimineata pana a doua zi dimineata. Pe unul nu-l vezi sa se fi apucat de ceva ca lumea. Stau toti la ciupeala. Unii mai invart niste combinatii mai legale, mai ilegale, unii se mai angajeaza o saptamana, doua, trei… Dup-aia ii vezi iar adunati prin bar, p-afara, pe la jocuri. Aceiasi, nelipsiti.

Uite si d-aia vreau eu sa ma car de-aici. Ce viitor poti sa ai in Dristor? Ma marit cu unu’ d-asta…uite, Florin, cel mai bun exemplu. Cel putin asta s-a facut antrenor de fitness, macar face dracu’ ceva. Dar…tot un drac. Tot cu chirie am sta, vai de noi, ca doar n-am sta cu parintii. Tot asa, imparte douaj de milioane pe doua rate, o intretinere, si mai si traieste o luna dup-aia… Urat. Nici nu vreau sa ma gandesc. Oricum, asa bat eu campii, ca n-am niciun gand cu Florin. I-am zis de la inceput ca mie nu-mi arde de relatii, daca vrea sa ne vedem din cand in cand, pe camera, sau cand mergem prin vreun club, ceva, bine. Daca nu, si vrea gagica sa-i sufle in c—r de dimineata pana seara, sa ia, nene, pe alta. Ca si asa sunt astea lesinate, p-aici , cand il vad. Ca are muschi, ca are draci…Sa-l ia ele, nu-mi mai bat capul.

Pana la urma, singurul cu care ma inteleg din priviri, e Razvan. Si pentru ca am copilarit impreuna, si pentru ca el e foarte ambitios. Exact ca mine. Si el vrea sa scape d-aici, chiar daca nu recunoaste cand il intrebi direct. El nu vrea sa se faca politist, ca taica-sau, vrea sa fie jurnalist…Nu pot sa zic ca-l inteleg prea bine, dar apreciez ca e tenace si muncitor…S-a tinut de scoala, a dat la facultate…Nu ca mine! Aoleu! Am inceput si eu sa gandesc ca mama: “Uite, Razvan, baiat cu capul pe umeri! Se tine de scoala, face treaba! Nu ca tine! Visezi cai verzi pe pereti!”

M-am obisnuit sa-mi zica toata lumea, oricum, ca visez cai verzi pe pereti si o sa-mi ratez toata viata sperand ca o sa ajung mare cantareata… Nu-i mai bag in seama. Mai ales acum, de cand am inceput si lectiile de canto cu Iulia, sunt super optimista. Iulia zice ca am o voce foarte buna, trebuie doar lucrata. Daca ma inteleg si cu baiatul asta pentru piesa…ar fi super.

Cat e ceasul? 13? Intr-o jumatate de ora trebuie sa cobor. La ora 14 ne poate primi “artistul”. Daca intarziem, te pomenesti ca nu ne mai primeste. Noroc cu Razvan! Stia prietena lui pe cineva care si-a facut o piesa la tipul asta. A vorbit cu gagica, gagica l-a sunat si, dupa o luna, si-a facut timp si de noi. E bine si-asa, nu ma plang.

Imi iau si eu o rochita lejera, de vara, si sandale fara toc. Asta alba cu flori e numai buna. Si putin decoltata, la fix.

Ma machiez, normal. Nu ma duc asa, gospodina din Dristor.

Trag aer in piept si deschid usa. Hai, sa fie cu noroc!

Razvan ma asteapta in fata blocului, sprijinit de masina.

“-Cine a murit, Razvane?”

Il iau direct. Mi se pare ca ma ajuta doar pentru ca il rog eu. Nu-i convine deloc lui faptul ca eu voi fi cantareata. Pentru ca voi fi. Habar n-am ce-l deranjeaza. L-am intrebat o data, de doua ori, zice ca mi se pare mie. Ma rog, treaba lui. Dar nu mai vreau sa-l vad asa posac. De la o vreme, mi se pare mai mult trist decat vesel.

“-Vad ca n-ai exagerat cu parfumul…” imi spune in timp ce urcam in masina. “Doar jumatate de sticla…”

Ma pufneste rasul.

“-Urci si tu cu mine?” il intreb curioasa.

Parca se intristeaza iar.

“-Nu. Te las acolo si ma duc sa ma vad cu Raluca. Trebuie sa-i las niste cursuri. Vin apoi sa te iau. Cand termini, ma suni oricum.”

Ma uit pe geam. As vrea sa-i abat atentia de la cantat.In mod cert, asta il intristeaza.

“-Cum mai esti cu ea?” il intreb zambind.

El rade.

“-Iaaaa! Nu cumva esti geloasa?”

Sar ca arsa.

“-Cum naiba sa fiu geloasa? Esti ca si fratele meu! Eram curioasa daca s-au aranjat lucrurile dupa despartirea aia pe care ati avut-o…”

Nu mai zambeste. Parca l-am pus pe ganduri.

“-Suntem bine. Perfect.”

Il privesc fara sa-l mai intreb nimic.

“-Tu?  Ii testezi forta lui Florin…corespunzator?”

Il lovesc cu palma peste umar in joaca.

“-Ce golan din Dristor esti!”

Rade, dar nu zice nimic.

“-Ne vedem destul de des…Prea des, daca ma intrebi…”

Ajungem undeva, prin Pantelimon, in zona unor uzine vechi.

“-Asa lucreaza artistii?” il intreb amuzata. “In zone dezafectate?”

“-Nu vezi…? Sigur vrei sa ramai?” ma intreaba serios.

“-Ai innebunit? Normal. Multumeste-i Ralucai si pup-o din partea mea! Iti dau un semn cand termin!”

Cobor din masina si ma intorc spre el. Eu ii zambesc, el ma priveste serios.

“-Ureaza-mi succes! Zi-mi ca voi fi diva!” ii zic in gluma.

“-Esti diva!”

Imi zambeste. Apoi ma indepartez, iar el pleaca. Ce singura ma simt dintr-odata.

Sigur e buna adresa? Ma mai uit o data in telefon. Da, aici e. Intru pe un hol lung si intunecat si merg cu pasi nesiguri pana la prima usa. Aici trebuie sa fie. Ma conving dupa ce vad afisul lipit cu scotch.

“Te-a chemat cineva? Atunci ce cauti?”

Pare genul de afis pus de “artisti”. Bat. O data, de doua ori, niciun raspuns. Aud voci dinauntru si ceva zdranganit de instrumente. Ei de ce nu ma aud pe mine?

Mai bat o data. Se deschide usa si apare un tip imbracat in haine largi, cu sapca pe cap.

“-Da?” ma intreaba curios.

“-Aaaa, buna! Eu sunt Cati. A vorbit prietena Ralucai, Claudia, cu Andi…Aaaa, sa ne vedem pentru o piesa, stii? Azi, la 14, asa i-a zis!”

Se da putin din usa, dar nu-mi face loc sa intru.

“-Andi, astepti tu o fata…Cum ai zis ca te cheama?”

“-Cati.”

“-O fata, Cati? E la usa, cica vrea sa se vada cu tine.”

Aud un mormait, ceva inteligibil, si “dusmanul” din usa se da la o parte si imi face loc sa intru. E, intr-adevar, un studio destul de mare din ce vad. Peretii sunt izolati fonic, vad si niste instrumente aruncate p-acolo, cutii de pizza goale, o scrumiera umpluta pana la refuz si o sticla de whisky desfacuta. Chiar in mijlocul camerei, sunt niste mixere si calculatoare cu monitoare mari si, in dreptul unuia dintre ele, sta, cu spatele, un tip…El trebuie sa fie Andi.

“-Buna!” ii zic nesgura. Imi tremura vocea? Nu vreau, nu vreau!

Nu se intoarce imediat spre mine. Ii arata celuilalt, tipului imbracat in haine largi, ceva pe monitor. E ceva amuzant, presupun, pentru ca rad amandoi.

Ma foiesc nesigura, nu stiu ce sa fac.

“-Buna!” s-a intors brusc spre mine.

E un tip la vreo douazeci si ceva de ani, pana in treizeci, neras si cu parul valvoi. Si daca nu as fi stiut ca face muzica, as fi ghicit dupa felul in care arata. E genul acela care ar putea fi extrem de  atragator, dar nu pune pret pe imagine. Si, culmea, parca asta il face si mai atragator.

“-Eu sunt Cati! Stii de mine, nu? Ca trebuia sa vin adica…”

Se stramba in gluma.

“-Hai, ma…pe bune? Cati? Pai, si cu numele asta vrei tu sa canti?”

M-a blocat. La asta chiar nu ma asteptam.

“-Hai, relaxeaza-te!” imi zice cand vede ca nu mai scot un sunet. “Zi-mi, care-i treaba. Canti? Ai mai cantat? Ai scos vreo piesa?”

“-Nu…Am inceput sa fac lectii de canto cu Iulia Ardensi…Cred ca ai auzit de ea… Are si o scoala de muzica…”

“-N-am auzit!” mi-o taie scurt. “ Asa, si? Ce vrei tu?” ma intreaba apasat, grabit.

“-Pai, vreau sa cant, sa fiu cantareata.” Ii zic repede, ca sa tin pasul cu tonalitatea lui.

“-Bine, ma, lasa asta! Toate vreti sa fiti cantarete! Si la gradinita daca te duci si intrebi: ce vreti sa fiti? Cantarete, or sa zica toate. Dar tu…asa, de felul tau…canti? Ai vreun pic de voce?”

“-Da, am!’ raspund apasat.

“-Bravo! Hotarata, nene. Stii sa canti la vreun instrument sau nu mai are rost sa te intreb?”

“-Aaa, nu prea… Am mai cantat, asa, la chitara, dar nu ma descurc prea bine…”

“-Auzi? Ia du-te in cabina de inregistrari, pune si tu mana pe microfonul ala d-acolo, si da-i o voce, sa vedem ce canti tu.”

Ma simt brusc ca la examen. Nu ma asteptam sa fie asa… Ma uit spre cabina si merg repede spre ea. Nu vreau sa creada ca ma tem.

“-Ce canti?”

“-Whitney Houston: I’m every woman.”

“-Bun. Da-i.”

Trag microfonul si incerc sa ma relaxez cat de cat.

“-Nu stiu cat de bine o sa sune ca nu mi-am facut incalzirea si…sunt si putin ragusita…” ii zic inainte.

“-Lasa, ma! Tu da-i asa.”

Incep usor si ma gandesc in timpul asta la tot ce am invatat de la Iulia…Cum sa-mi controlez vocea, cum sa-mi…

“-I’m every womaaaan, it’s all in meeee…”

Ridica mana si ma opresc.

Apoi il pufneste rasul.

“-Te rog, nu te supara, dar esti praf…Nimic nu canti. Dezastru in linie.”

 

-va urma-

 

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like