„O iau la fuga! Vreau sa scap de turbatul asta! Imi sterg gura cu dosul palmei….Mi-a ramas saliva lui pe buze…ma infioara!” | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Celebritatea-cosmarul unei nopti de dragoste

„O iau la fuga! Vreau sa scap de turbatul asta! Imi sterg gura cu dosul palmei….Mi-a ramas saliva lui pe buze…ma infioara!”

celebritatea-cosmarul-unei-nopti5

 

 

 

CELEBRITATEA-COSMARUL UNEI NOPTI DE DRAGOSTE

Partea a cincea:

 

“-Ma bucur ca spui asta. Increderea inseamna totul, Cati…”

S-a oprit in loc si se uita in ochii mei. Cred ca incepe sa ma intimideze…

“-O sa vreau sa vii la mine la birou, sa le cunosti si pe celelalte fete…Ok?”

Se intampla. Nu-mi vine sa cred! Chiar se intampla! O sa cant! O sa fiu intr-o trupa!

“-Mai aveti? Ati intrebat-o si daca are toate vaccinurile facute?”

Nu, nu cred! Razvan s-a intors! A luat-o razna cu totul! Nu stiu ce e cu el!

Las capul in jos rusinata. Nick imi zambeste, duce mana la buzunarul camasii, apoi imi intinde o carte de vizita.

“-Suna-ma, sa am numarul tau. Si stabilim intalnirea…”

Stie, simte si el ca acum nu putem continua discutia. Nu se mai poate intelege nimeni cu Razvan.

“-Multumesc!” ii spun in timp ce iau cartea de vizita.

Imi vine sa intru in pamant de rusine! Sunt atat de aproape, omul asta chiar vrea sa ma ajute…Iar Razvan incearca sa strice totul.

Nick imi zambeste si asta ma calmeaza intr-un fel.

“-Te sun maine dimineata.”

Ii mai spun si ma intorc spre usa. Andi ma priveste fascinat. Cred ca nu se astepta ca Nick sa ma placa in asemenea masura.

Ii zambesc si eu in timp ce-mi iau “la revedere”. Nu-l privesc pe Razvan decat dupa ce inchid usa in spatele meu.

Mi se pare palid, doar ochii ii stralucesc intr-un mod bizar, asa cum nu i-am mai vazut.

“-Razvan, tu ai innebunit?”

“-Stii ca omul vrea doar sa te futa! Il doare fix in cur de ce canti tu…”

Nu pot sa-l mai vad! De ce imi face asta? Ma intorc si o iau in partea opusa iesirii. Merg pe coridorul lung, prost luminat, fara sa stiu unde duce. Orice ar fi, nu mai vreau sa plec in aceeasi masina cu el.

Ii aud pasii in spatele meu. Asta e chiar nebun?

“-Unde dracu vii?”

Ma apuca de umeri si ma tranteste de perete. Auuu! Ma doare! Mi-a blocat respiratia.

“-Tu ma asculti?” ma intreaba in timp ce ma tine tintuita de perete.

“-Ce e, ma, cu tine? Ti-ai pierdut mintile? E singura sansa pe care o am. SINGURA!”

Ma mangaie pe par fara sa-si dezlipeasca ochii de la mine. Atingerea lui e atat de stranie, dar imi place atat de mult…

Apoi isi lipeste buzele de ale mele…E cald, e salbatic, ma infioara saliva lui, ma infioara sa-i simt limba in gura mea…Imi place atat de mult….ii raspund, pierd controlul…Limbile noastre se intalnesc perfect ca si cum s-ar fi cautat in tot timpul care a trecut…

Nu, nu se poate! Asta nu se poate intampla! Il imping cat pot de tare!

Il privesc de parca m-ar fi insultat, mi-ar fi violat gura…Eu, sfanta, m-am impotrivit.

“-Da-i drumul acasa!”

Si aproape o iau la fuga pe holul ala. Ce dracu, nu se mai termina! Vreau sa scap de turbatul asta! Nu inteleg ce se intampla! Imi sterg gura cu dosul palmei…Mi-a ramas saliva lui pe buze…De ce ma infioara? De ce?

Ce e aici? O curte interioara? Curtea interioara a fabricii? Perfect, aici stau pana pleaca! Doar sa nu ma alerge vreun caine…

Aud zgomot in spatele meu si ma intorc din instinct… Cred ca a lovit niste tevi, din greseala, cu piciorul…E aici. A venit dupa mine.

“-Razvan, vrei sa-mi spui ce se intampla?”

Il intreb cu vocea schimbata.

Se apropie, se uita in ochii mei. Doamne, ce ochi frumosi are! Si ce privire smintita! Zici ca e chiar turbat.

“-De ce faci asta, Cati?” ma intreaba cand e la un pas de mine.

“-Pentru ca asta mi-am dorit dintotdeauna, Razvan! E visul meu de la patru ani!”

“-Sa te culci cu asta? Cu labagiul asta trist care nu poate sa futa femei decat daca le promite ca le face vedete?”

Vreau sa-i raspund, dar imi ingheata cuvintele pe buze. De ce il intereseaza pe el? De ce reactioneaza asa?

“-Nu e treaba ta, Razvan…” ii zic incet, pierduta in situatia asta pe care n-o pot pricepe.

Isi lipeste dosul palmei de obrazul meu…

“-Nu vreau sa te futa…” imi spune incet, atent la palma lui si obrazul meu.

“-De ce?” il intreb direct.

Ma saruta! Ma musca, ma trage de par, nu mai e el, nu mai sunt eu…cei pe care ii stiam…Vreau sa-l imping iar, vreau sa-l resping, dar nu pot….Ii simt respiratia, cautarea limbii lui ma face sa ard la propriu…

Ce ni se intampla? Suntem afara, suntem in curtea unei fabrici dezafectate, suntem Cati si Razvan, suntem noi…

Il trag de par si imi deschid gura…E prea tarziu, nu ma pot opri…nu stiu ce simt, nu-mi pot da seama…Stiu doar ca n-am mai simtit vreodata dorinta asta…Dorinta asta care ma controleaza si ma sperie…

Mana lui aluneca pe spatele meu, peste rochie, ma prinde de fund si ma lipeste de el…Il simt si incep sa tremur de parca cineva ar fi apasat un buton…Ma vrea! Omul asta ma vrea disperat! Si eu il vreau pe el la fel! Nu ma pot satura de el, nu ma pot opri…DAR E O NEBUNIE!

Il imping iar cat pot de tare. Vreau sa vorbesc, dar ma priveste socat si privirea lui ma doare…

“-Vreau sa mergem acasa!” ii zic hotarata.

Apoi ma indepartez, merg spre masina. Urcam amandoi in tacere. Suntem ciufuliti, suntem inca rosii, suntem socati…nu ne uitam unul la altul, ca si cum imaginea celuilalt ne arde…sau ne doare…imi vine sa plang si habar n-am de ce.

Nu scot un cuvant tot drumul. El se uita din cand in cand la mine cu coada ochiului.

Opreste in fata blocului si trag usa, sa cobor.

“-Trebuie sa uitam ca s-a intamplat asta…” ii spun cu voce stinsa.

El se uita in partea opusa. Nu spune nimic.

“-Razvan, m-ai auzit?”

De ce insist? De ce nu plec pur si simplu?

“-Nu vreau sa aud nimic.” imi spune fara sa ma priveasca.

Vreau sa plec si parca ceva ma tine pe loc. El ma tine pe loc. Vreau sa stau cu el, nu vreau sa plec! Nu, nu se poate, am innebunit si eu dupa el!

Trantesc usa fara sa mai spun nimic. Apoi ma intorc si ii vad iar privirea…Se uita la mine de parca m-ar pierde pentru totdeauna…

As vrea atat de mult sa stau, vreau sa raman cu el…Dar stiu ca asta ar schimba totul… Nu pot, nu pot…

Urc scarile repede, ma prefac ca nu-mi simt lacrimile. De ce plang eu acum? De ce?

Inchid usa apartamentului de 3 ori cu cheia, ca si cum m-as teme ca ar putea intra dupa mine. Cu toate ca stiu ca nu va veni…S-a terminat…Nebunia asta…ce a fost intre noi…s-a terminat…

Si eu ma simt la fel de sfarsita ca ea…

Intru in camera si ma asez la fereastra. Vad parcul in care am crescut…Blocurile dragi, vecinii cu problemele lor casnice, copiii care ne-au luat locul in leagane…

Dar parca noi suntem tot acolo, Cati si Razvan, jucand “v-ati ascunselea”. Nu am plecat niciodata de-acolo, suntem pentru totdeauna.

Imi tremura mainile, inca il simt la mine in brate. Il simt cu totul, lipit de mine…

Razvan, de ce ni se intampla noua asta? De ce…?

Imi vibreaza telefonul si tresar. Merg incet spre el ca si cum mi-ar fi o frica de moarte de ceea ce as putea gasi acolo, dar stiu ca trebuie sa ma uit.

Mesaj de la Razvan. Raman neclintita cu telefonul in mana.

“Visul…”

Ma asez pe pat. Afurisite lacrimi, abia reusesc sa citesc de ele…Visul! Visul!

El intinde mana spre mine si eu… Ce fac eu, apoi, in vis? Nu-mi amintesc niciodata.

Ii raspund la mesaj.

“Sa nu-mi mai scrii niciodata!”

 

-va urma-

 

 

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like