„Oare cum o fi domnul instructor de inot? Ia uite-l ca vine!” Am intors capul sa-l vad. Tin minte momentul… | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Ema & Alex

„Oare cum o fi domnul instructor de inot? Ia uite-l ca vine!” Am intors capul sa-l vad. Tin minte momentul…

profesorul-de-inot

EMA-a patra parte

-Patrick, ti-ai lasat pe pat ochelarii de inot. Hai, grabeste-te! Ti-am pus halatul, slipul, papucii unde iti sunt? Doamna Mari, ati vazut dumneavoastra papucii lui Patrick pe undeva?”

Doamna Mari a devenit in mai putin de o luna ajutorul meu de nadejde. Stia casa mai bine decat o stiam eu.

“-Da, mama. Vezi ca sunt la cuier, jos!”

“-Gata, i-am gasit… Ii faceti dumneavoastra lui Ale masa de fructe, acum la 10, da? Si pana in pranz ne intoarcem. Am bagat aseara o friptura la cuptor si daca puneti la fiert niste cartofi, pe cand vin, fac eu piure. Si o salata de varza.”

“-Da, mama, mergeti linistiti.” S-a intors apoi spre Ale. “Ce e frumoasa mea? Iubita mea? Stai tu cuminte in scaunel? Gata, acum face mama Mari mancarica… Iubita mea frumoasa!”

Nu mi-as fi putut dori o femeie mai buna care sa ma ajute.

“-Patrick, hai, mama! Suntem gata!”

L-am asezat in scaunul de masina si am pornit radioul.

“-Caldura mare azi, vara o ia razna…” anuntau fericiti cei de la radio. Adevarul e ca nu era nici ora 10 si era deja cald de tot.

Am ajuns in cinci minute.

“-Mama, vii si tu cu mine?”

“-Nu, mama. Nu pot cobori la bazin. Acolo mergi tu cu domnul instructor si cu ceilalti copii. Mama te asteapta sus si se uita pe ecranele acelea mari. Sunt mandra de tine, dragostea mea!”

Il schimbam repede in vestiar, teama lui incepea sa creasca. Era prima oara…

“-Patrick, nu ai niciun motiv sa te temi, mama. Uite cati copii sunt aici!”

Patrick se uita in jur, analizand. Imi era teama ca va incepe sa planga. Cand, deodata, l-am vazut ca se lumineaza.

“-Uite-l pe Mihai, de la mine de la gradi! Mihaaaaai, merg si eu la inot!”

Gata, bucurie! Patrick si Mihai s-au gasit, s-au imbratisat si au topait cu bucuria specifica revederii la patru ani si jumatate.

A venit si mama lui Mihai langa mine. O doamna la vreo 35 de ani, casnica si dupa infatisare, si dupa ganduri, in mod cert. Nu ca eu n-as fi fost, dar parca aratam si gandeam diferit.

“-Ce bine ca s-au gasit!” mi-a spus fericita.

Si eu eram fericita ca s-au gasit, dar ma ingrozea gandul ca va trebui sa stau o ora in compania ei. Fara suparare, si eu faceam mazare si ciorba de vacuta, dar gandul ca o ora as putea schimba retete, ma facea sa-mi doresc sa ma arunc intr-un bazin cu tot cu haine.

“-Cum o fi domnul instructor?” m-a intrebat ea. “Sa speram ca se vor intelege bine… Ia uite-l ca vine…”

Am intors capul spre locul in care privea ea. Tin minte momentul pentru ca domnul instructor nu mi s-a parut nicicum in prima clipa. Arata bine, da, avea toti muschii definiti, dar asta e un lucru obisnuit pentru cei care practica inotul. Avea o pereche de pantaloni scurti, rosii, si papuci in picioare. Era bronzat si bine definit, dar avand in vedere locul in care ne aflam, prezenta lui nu te lua prin surprindere.

Atunci cand a ridicat capul din agenda pe care o tinea in mana, m-am uitat in ochii lui. De cand aveam copiii, ma obisnuisem sa ma uit in ochii tuturor celor care intrau in contact direct cu ei. In ochii cuiva vezi cel mai bine cine e.

Iar ochii lui erau blanzi, privirea ii era calda si atenta. S-a uitat in jur, la copii, si s-a prezentat cu zambetul pe buze.

“-Eu sunt Alex si vom invata sa inotam impreuna! Toata lumea pregatita? Parinti, avem intrebari?”

Si s-a uitat spre parinti. Au sarit vreo doi.

“-Al meu e prima oara aici, sa aveti grija, va rog…. Plange mult…”

“-Raisa, sa asculti de domnul Alex, mama. Sa nu-l superi!”

Si el se oprea si vorbea cu fiecare in parte. Era rabdator si zambetul ii ramanea mereu pe buze. A facut cunostinta cu toti copiii si, la final, i-a intins mana lui Patrick.

“-Salut! Eu sunt Alex? Pe tine cum te cheama?”

Patrick a intins si el mana barbateste.

“-Patrick!”

“-Sa traiesti, voinice!”

Apoi s-a uitat spre mine. Am realizat, deodata, ca uitasem sa-mi iau sutienul. Terminasem cu alaptatul de vreo doua luni si, de atunci, eram intr-un haos total cu sutienele. Ba imi luam, ba uitam, ba nu stiu ce era in capul meu…

Acum am realizat ca n-am. A realizat si el. Dar n-a privit insistent, doar in treacat.

Mi-a zambit.

“-Buna ziua! Suntei mama lui Patrick, nu?”

“-Da.”

“-Sa stati fara grija, ne descurcam ca suntem baieti mari! Gata, copii? Mergem?”

I-a adunat si au inceput, unul cate unul, sa coboare spre bazin. M-am uitat cu inima stransa spre Patrick. Ii disparuse orice teama. Il tinea pe Mihai de mana si sporovaiau d-ale lor.

M-am asezat in sala de asteptare langa mama lui Mihai. Unde era sa ma duc? In momentul in care m-am asezat pe scaun, am si auzit-o…

“-Cand plecam de-aici, ma duc sa iau niste vinete. Asa mult ii place salata de vinete lui Mihai… Si mai vreau sa iau niste pulpita de porc… O fac la capac, si ii pun…”

N-o mai auzeam. Ma uitam pe ecrane. Se vedea destul de bine. Copiii pareau cuminti si nu ieseau din vorba instructorului. Acest Alex pe care il priveam acum nu putea avea mai mult de 30 de ani. Avea miscarile atat de sigure si toata masa musculara atat de bine definita incat, privindu-l, nu te puteai gandi decat la ce minuni poate face sportul asupra noastra. “Da” ma gandeam. “Patrick trebuie sa se tina de inot…Uite cat de frumos te dezvolti si ajungi sa arati…” Mi-am dat seama ca de cinci minute ma uitam doar la Alex, nu si la copii. Na, poftim! Hormoni razna de femeie cu doi copii mici care abia si-a revenit dupa a doua nastere, alaptare, etc.

“-Si sa stii si tu, sarea n-o pui pe carnita cand o bagi la cuptor. Ca o intareste… Mai incolo o pui.”

Vocea mamei lui Mihai m-a trezit din visare. M-am uitat surprinsa spre ea. Tot nu terminase?

“-Si vreau sa incerc acum, ca am vazut la televizor, o reteta noua de salata boeuf. Cica se fierb doar cartofii. Si morcovii, si telina le lasi asa, crude….”

I-am zambit. Iar nu o mai auzeam. Trebuia sa gasesc neaparat o varianta pentru orele viitoare de inot. Nu eram pregatita pentru cartea de bucate pe care voia sa mi-o predea.

La final, copiii au inceput sa urce. Patrick era tot un zambet. A venit fericit spre mine.

“-Mama, mi-a placut mult! Mai vreau sa venim!”

I-am zambit si l-am luat in brate.

“-Te iubeste mama!”

I-am dat halatul pe el si am asteptat cuminti sa ne vina randul, sa vorbim cu domnul instructor despre urmatoarea programare.

“-Poimaine e bine?” m-a intrebat cu zambetul pe buze.

“-Sigur” i-am raspuns.

Se uita in continuare in ochii mei nestingherit de mama lui Mihai care astepta nerabdatoare sa se intoarca spre ea.

“-Daca va plictisiti aici, puteti cobori cu noi la bazin data viitoare” mi-a zis deodata. “E un bazin in care nu inoata cei mici si posibil sa treaca mai repede timpul acolo decat aici! Daca va place sa inotati, desigur…”

Sclipirea de amuzament din privirea lui m-a blocat. Cum naiba si-a putut da seama ca am fost cat pe-aci sa mor de plictiseala la retetarul mamei lui Mihai?

“-Da, o sa cobor.”

Mi-a zambit. Nu bland, asa cum le zambea copiilor. Parea un zambet amuzat si curios totodata.

“-Perfect. Coboram si urcam impreuna…”

 

-va urma-

 

Sursa foto: defotolia.com

You Might Also Like