„S-a asezat pe banca si mi-a spus ca vrea sa ne despartim. Am inceput sa plang, nu puteam trai fara el!” | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Simona si Rares

„S-a asezat pe banca si mi-a spus ca vrea sa ne despartim. Am inceput sa plang, nu puteam trai fara el!”

despartire-iubit

 

SIMONA-partea a patra

„A venit la mine acasă, m-a luat cu mașina și am plecat în oraș. Pentru mine era încă o ieșire obișnuită.

„-Unde mergem?”
„-Sa ne plimbam…”

Am mers într-un parc. Era tăcut si abatut. Ne-am așezat pe o banca și l-am întrebat ce are. Fără prea multă introducere, mi-a spus ca vrea să ne despărțim. A picat cerul pe mine. Nu mi se parea real nimic din ce se întâmpla. Fără sa vreau, am început sa plâng, sa cer explicații. Eu simțeam și credeam cu tarie ca suntem făcuți unul pentru altul și ca o despărțire era imposibila. Pentru mine era clar. Nu aveam cum sa trăiesc fără el. Atunci, el era aerul pe care-l respiram. Nu știam sa merg fără el, sa privesc înainte, sa vorbesc sau sa gândesc.

După lungi discuții, finalul a fost același. Noi doi nu mai formam un cuplu. Eram devastata. Nu puteam mânca, nu puteam dormi, de învățat nici nu putea fi vorba și eram clasa a douasprezecea. Așa am ținut-o doua săptămâni. Ai mei nu stiau ce sa îmi mai facă. Voiau să mă duca la doctor, însă nici un doctor nu putea să mă vindece de ceea ce sufeream… Ma puneam seara în pat și plângeam. La un moment dat, nu mai aveam nici lacrimi. Priveam în jur și îl vedeam peste tot. Pozele noastre stăteau pe birou și pe biblioteca, punga cu spaghete era lângă un scaun. Acolo ramasese încă de la petrecerea de majorat. Ma uitam la ea și mintea îmi era goala.

Într-o dimineața de vineri, m-am trezit și am decis ca așa nu mai merge, trebuie sa fac ceva. N-am gândit prea mult. Am mers pe instinct. Am pus mana pe telefon și l-am sunat.

„-Buna, ce faci?”
„-Buna, bine… pe acasă. Tu ce faci?”
„-Vreau sa gătesc spaghete.”

Tăcere. Câteva secunde, nu a scos un sunet.

„-Simo… nu e ok să facem asta… Nu de asta ne-am despărțit.”

Sincer… nici nu am înțeles de ce ne-am despărțit, în momentul acela nici nu ma mai interesa, însă știu ca aș fi regretat toată viața dacă acele spaghete nu le gateam cu el.

„-Stiu ca nu de asta (pe dracu’), dar vreau sa gatim spaghetele alea. Doar atât vreau. Și mai vreau sa găsești tu locul și eu le gătesc.”

A doua seara ne-am întâlnit. Caram după mine vinul, lenjeria sexy și spaghetele în aceeași punga în care le primisem. A zâmbit când m-a văzut. Era emoționat pana peste poate și m-a luat în brațe.

„-Mi-a fost dor de tine chiar dacă..”.
„-Nu spune nimic. Ce a fost a trecut, asta e, hai sa gatim și să ne bucuram de seara aceasta.”

Am urcat într-un bloc, unde locuiau niște prieteni de-ai lui. A deschis ușa și nu era nimeni acasă. Știam ca se va descurca. Oricum la mine sau la el nu aveam cum sa „gatim” pentru ca amândoi stăteam la vremea aceea cu părinții.

Am intrat pe ușa, mi-am așezat haina și geanta în cuier, plasa am pus-o pe masa din bucătărie și m-am întors sa îl privesc. Stătea și se uita la mine cu o privire patrunzatoare, un zâmbet emoționat și o poziție atât de sexy de ma topeam. M-am apropiat de el și a încercat sa îmi vorbească.

„-Nu spune nimic. Pune o muzica și hai sa gatim.”

Sa gatim pe dracu’. Nici nu știam cum se fac spaghetele alea…

S-a dus în sufragerie unde era o canapea imensa, o masa și o combina muzicala ce ar fi putut sa țină o petrecere într-o otelarie. A pus muzica, a desfăcut sticla de vin și a turnat în pahare.”

„-Hai sa gatim, mi-a zis.”
„-Hai sa nu…”

-va urma-

Sursa: njuz.net

 
Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply