“-Si daca as vrea o aventura, Samy? Ce s-ar intampla?” Raspunsul lui ma socheaza… | Videoblogul Mireselor
0
In Cele mai pasionale 10 povesti de dragoste reale/ Iubire ascunsa in vazul tuturor

“-Si daca as vrea o aventura, Samy? Ce s-ar intampla?” Raspunsul lui ma socheaza…

iubire-ascunsa4

 

 

 

IUBIRE ASCUNSA IN VAZUL TUTUROR

Partea a patra:

 

“-Cum adica…? De ce am venit? Mi-am pierdut telefonul, ti-am zis…”

De ce tot zambeste? Ce i se pare asa amuzant?

“-Vrei sa intram…?”

Ce privire nevinovata are! Nu pot sa cred! Ce hot! Vreau, da. Dar…atunci o sa para evident ca nu dupa telefon am venit.

“-Pai, n-are rost…daca nu ai gasit nimic…”

“-Dap…ai dreptate. Ciao! Seara frumoasa!”

Pleaca! Nu pot sa cred. A renuntat atat de usor…

“-Pot sa intru…putin…”

S-a intors. Are iar zambetul cu el.

“-Ok.”

Dintr-o data, clubul nu mi se mai pare strain. E aproape prietenos…Ma asez cuminte la bar, el isi reia locul din spatele barului si se apuca iar de treaba. Dar ceva il tulbura, simt…Vine spre mine, eram sigura!

“-Ce vrei sa bei?”

M-a prins pe nepregatite…sunt atenta doar la el…nu m-am gandit ce vreau sa beau.

“-Iti aduc eu.” Mi-a zis sigur pe el si s-a indepartat.

Ce tare! Abia am facut cunostinta si stam aici, amandoi, de parca am fi prieteni. Se intoarce. Tine in mana un pahar cu ceva bautura inchisa la culoare. Ii da foc cu bricheta si imi intinde un pai.

“-Hai!” imi spune amuzat.

Stiu ce e. Un cocktail pe care il bei in timp ce arde. Am mai vazut, dar n-am baut niciodata. Iau paiul din mana lui si ochii nostri se intalnesc deasupra paharului. Abia acum simt focul. Beau repede fara sa-mi iau ochii de la el. Chiar a fost bun.

“-Multumesc!”

Nu zice nimic. Nu se misca din fata mea. Incep sa cred ca il atrag si asta ma face sa ma simt inconfortabil oarecum… De cand sunt cu Mihnea nu mi-am mai pus problema daca sunt sau nu atragatoare pentru un alt barbat.  Dar imi place cum ii sta parul, aranjat dezordonat cumva, imi plac tatuajele evidente de pe brate si de pe piept, imi place cum ii stau pantalonii si camasa, iar cercelul ala mic din ureche mi se pare cel mai sexy accesoriu pe care l-ar fi putut avea.

“-Iubita ta nu e?”

M-a luat gura pe dinainte. Cred ca m-am ametit de la bautura asta. Cum sa-l intreb asa ceva…atat de brusc? Il amuza, e evident.

“-Iubita mea?”

S-a apropiat iar. De data asta, se sprijina efectiv de bar ca sa ma auda mai bine

“-Da, fata de aseara. Tipa care dansa aici, pe bar…”

Da din cap. De ce? Nu mai inteleg nimic.

“-Nu e iubita mea. Am cunoscut-o aseara.”

Acum sunt socata. Ma minte? Dar de ce ar face asta? De ce sa ma minta? Cum adica nu e iubita lui? Dar eu i-am vazut sarutandu-se…

“-Am vazut ca erati apropiati…am crezut ca e iubita ta…”

A ridicat capul si se uita in ochii mei. Nu cred ca m-a mai privit cineva asa…vreodata. Si daca m-a privit, eu nu am observat, nu am simtit.

“-E o tipa foarte misto. Mi-a parut rau ca a cazut si am vrut s-o ajut…”

Am senzatia ca nu am auzit bine. Serios? Asa o ajuta? Asa cum am vazut eu?

“-Ai sarutat-o…”

A inceput sa rada. S-a indepartat…nu vreau sa plece. Vreau sa-mi raspunda. Acum chiar m-a intrigat.

“-Isi dorea s-o sarut.”

As fi vrut sa-i raspund, dar nu stiam ce. Ma blocase. Da, isi dorea, era evident, dar… Sinceritatea lui era brutala.

“-Eu sarut toate fetele care isi doresc asta.”

Nu-si ia ochii de la mine. Nu pot sa cred. As vrea sa ma bag sub bar daca se poate. Crede ca eu vreau sa-l sarut? Asta incearca sa spuna? Deci nu cred… Plec, jur. Omul asta e un ciudat.

“-Am inteles. Aaaa, se face tarziu. Cred ca o sa plec…”

Zambeste iar.

“-Te-ai speriat?”

Ceeee? Cum sa ma intrebe asa ceva?

“-Nu, de ce sa ma sperii? Doar ca e tarziu si eu merg maine la facultate.”

“-Ok.”

Nu se misca. Vreau sa plec. Jur ca vreau. Dar parca imi e imposibil sa ma misc. Ne privim fara sens, fara sa ne vorbim. Realizez ca e o situatie bizara si as vrea s-o opresc dar nu stiu cum…

“-Poti sa mai stai daca vrei…” imi spune aproape de ureche. Simt niste furnicaturi ciudate pe coloana.

Nu stiu ce vreau. Stiu doar ca nu ma pot misca.

“-Si acum, daca nu mai ai telefon, cum poti fi gasita?”

“-Aaaa, mai am un telefon.”

Nu trebuia sa zic asta. Dar se poate, nu? Un om poate avea doua telefoane, poate avea cate telefoane vrea. Care-i problema? Dar de ce sa-i  las numarul de telefon? Ca ce chestie? Cine se vede el?

“-Ciao! Ne mai vedem pe-aici!”

M-am ridicat. De data asta sunt hotarata. Nu ma mai poate opri.

“-E aiurea ca n-o sa-mi lasi numarul…Te vei gandi la asta, o sa-ti para rau, crede-ma, stiu…”

Ma pufneste rasul! Pe bune? Atat de sigur e de el?

“-N-o sa-mi para rau. Eu nu prea imi dau numarul de telefon. Mai ales ca sunt si logodita.”

Nu mai zambeste. Realizez ca ultima propozitie a sunat ca la clasa intaia. “Eu sunt logodita, stii? Nu-mi las numarul de telefon.”

Imi zambeste si vrea sa plece…Ok, ok, nu pot lasa lucrurile asa.

“-Lasa-mi-l tu pe al tau…” strig dupa el.

Se intoarce si se asaza cu ambele coate pe bar, in fata mea. Nu zambeste, aproape ca mi se pare serios.

“-Uite cum facem. Nu are rost sa schimbam numere de telefon. Doar n-o sa ne vedem la film miercuri seara ca e reducere. Nu e genul meu. Cand te hotarasti, cand vei sti ce vrei, ma gasesti aici.”

Il aud clar si realizez ce-mi spune. Dar nu ma pot desprinde de ochii lui. Sunt verde inchis, in unele momente par aproape caprui. E ceva fascinant la ei si nu-mi pot da seama ce…

“-Cand voi sti ce vreau…?”

“-Da. Inca nu esti pregatita sa renunti la scenariul cu telefonul?”

Ma simt de parca cineva mi-ar fi ridicat fusta si am ramas in chiloti. Si rad toti de mine iar eu nu-mi pot trage inapoi nenorocita de fusta. M-a “dezbracat”. Asta a facut. Intr-o fraza, pur si simplu.

“-Dar ce as putea sa vreau, Samy?” il intreb serioasa. Pot sa joc la fel de dur ca el. Cel putin asta cred, ca pot…

“-Vrei o aventura, Irina.”

Zambeste. A zis-o atat de simplu…atat de clar…de… Nu-i pot raspunde. Incerc sa gandesc repede. Vreau o aventura? Asta vreau? Nu inteleg… Eu am crezut mereu ca doar femeile usoare isi doresc aventuri. Nu-l pot lasa sa castige. Orice ar fi in capul meu, nu pot sa par o femeie usoara.

“-Nu vreau o aventura, Samy…Te inseli.”

Zambeste si isi fereste privirea de a mea.

“-Ok. Atunci discutia asta nu-si are rostul. Hai sa punem problema diferit. In cazul in care vrei una, ma gasesti aici. Asta-i tot.”

Sunt socata. A sunat ca un anunt la ziar. “Daca doriti o aventura, sunati la numarul de telefon….Garantam seriozitate!”

“-Esti un om ciudat, Samy!” nu i-am putut spune altceva. Asta mi-a venit in cap, asta i-am spus. Nu ma mai puteam concentra la ceva de suprafata.

“-Se poate, da.”

A inceput sa prepare o comanda. Cineva vrea nu stiu ce fel de cocktail. Il urmaresc, realizez ca nu am ce sa caut aici, ca omul asta e un nebun iar asta e cea mai ciudata seara din viata mea…Vreau sa plec de 10 minute si ceva ma tine aici, de parca as fi legata. Si daca, o data, o singura data in viata mea, as intra intr-un joc atat de nebun?  Daca nu as mai cantari totul intr-o suta de directii si as trai, pur si simplu, clipa?

“-Si daca as vrea o aventura, Samy? Ce s-ar intampla?”

A ridicat o spranceana. Zambeste iar.

“-Cred ca ar fi o chestie senzationala. Pentru amandoi.

Nu pot sa cred. Chiar ma gandesc la asta? Sa ma culc pur si simplu cu un barbat pe care abia l-am cunoscut?”

 

-va urma-

 

Sursa foto: Pinterest

You Might Also Like