„Sotia lui s-a folosit de fetita pentru a-l aduce in Italia! Iar ceea ce s-a intamplat acolo e aproape incredibil!” | Videoblogul Mireselor
0
In Ana si Andrei/ Jurnalul vostru

„Sotia lui s-a folosit de fetita pentru a-l aduce in Italia! Iar ceea ce s-a intamplat acolo e aproape incredibil!”

relatie-cu-un-barbat-casatorit-7

 

JURNALUL VOSTRU DE SUFLET-Ana, partea a saptea

„Fetița lui ma daramase. Încercam sa îmi ascund lacrimile ca nu cumva să mă vadă și sa ma înțeleagă greșit. Nu îmi doream asta. În momentul acela, imi doream ca timpul sa rămână în loc, drumul sa dureze o veșnicie și să ne bucuram toți trei de ce ne era dat sa traim.

Am ajuns acasă. Fiecare la casa lui… Eu la mine, Andrei și Zoe la ei. Locuiau împreuna cu mama lui Andrei, iar ea nu știa pe atunci de noi. Lui ii era groaza sa ii spună, pentru ca femeia este o traditionalista convinsa. Căsătoria e sfânta indiferent de situație. Te-ai căsătorit o data, aia a fost! Trăiești cu ea sau cu el pana când moartea vă va desparți. Știa ca intre fiul ei și soția lui nu exista nimic, dar principiile ei de viața erau de neclintit. Nu va imaginati ce frustrant era pentru mine. Era groaznic, dar pentru noi inghiteam în sec și mergeam mai departe. Zilele treceau, noi continuam în același fel, relația mea cu Zoe era tot mai solida și asta ma bucura. Însă (pentru ca intre noi mereu a existat un „insa”) aveam și multe minusuri. De multe ori ieseam în oraș fără el. Trebuia sa stea acasă. Mergeam la petreceri, în excursii… fără el… Ajunsesem la vârsta la care deja eram invitata la nunti. Mergeam fără el… Nu va pot povesti cum era, mai ales ca prietenii noștri stiau de noi și mi se parea ca ma privesc cu mila, îmi aruncau priviri de genul „ti-am zis eu ca aici ai sa ajungi” și tot ce va mai poate trece prin cap. Le traiam pe toate și le simțeam ca un fier incins pe inima.

Totul dura, însă, pana când se lasa seara. Atunci știam ca vine să mă ia de pe unde eram, ca e iar doar al meu. Mergeam în locurile noastre favorite și petreceam timp prețios împreuna. Va jur ca am pretuit fiecare secunda alături de el. De multe ori, mi se parea ca trebuie sa trăiesc totul la maxim pentru ca s-ar putea ca din ziua următoare visul meu frumos sa ia sfârșit. Nu regret deloc! Sa trăiești la maxim, sa te bucuri de fiecare secunda, a devenit pentru mine o ratiune de a fi și… nu m-am schimbat nici azi. La fel era și el. Nu va imaginati ca ii era ușor. Era frustrat, supărat și nu știa cum să se imparta. Voia sa ii ofere fetitei tot ce e mai bun și se zbatea ca un leu in cușca pentru asta. Se descurca absolut singur cu ea, mai ales din punct de vedere financiar… Și n-a fost ușor… Se consuma mereu, se dadea peste cap ca totul să fie bine și voia din suflet sa strige în gura mare ca ne iubim, sa nu se mai ascundă de nimeni și tot coșmarul prin care treceam sa ia sfasrit. Sa închidă capitolul acela urât și sa uite de el complet și pentru totdeauna. Era, însă, imposibil…

Într-o zi, și-a luat inima în dinți. Mi-a zis ca s-a saturat, ca o ia razna și ca în situația asta nu mai poate continua. Era pregătit, cu orice risc, sa intocmeasca actele de divorț, sa își anunte familia și tot așa. Nici nu am apucat sa ne bucuram, ca a venit bomba la care nimeni nu se aștepta! Soția lui a sunat-o pe Zoe și i-a spus ca i-ar face mare plăcere dacă ar pleca la ea, în Italia, într-o scurta vacanța. Pam, pam!  Va imaginati ce era în sufletul copilului? Sa își vadă mama după aproape un an? Emana o fericire care pe noi ne speria. Atunci, la telefon, i-a mai zis ca totul depinde de Andrei… Un alt santaj emoțional dintr-un lung sir ce avea sa urmeze.

-As putea sa o văd pe mama, dar totul depinde de tata. Așa zice mami.

Andrei nu știa cum sa îmi spună ca trebuie sa plece, în concediu, la mare, în Italia… Nu putea sa o refuze pe Zoe, pentru ca era vorba despre mama ei, iar copilul deja își facea speranțe și vise. Surprinzător chiar și pentru mine, care încă ma consideram un copil, am reactionat foarte ok, cu maturitate, aș putea spune. Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma opun, nu castigam nimic. Nu puteam să ne jucam cu sufletul unui copil și m-am gândit la ea și la bucuria ei. Da, trebuia sa meargă acolo, ca Zoe sa își vadă mama.

-Da, trebuie sa mergeți! i-am zis.

A fost surprins de reacția mea. Nu se aștepta sa fiu atât de ok cu ideea, mai ales ca știa de calvarul prin care trec datorită întregii situații.

A venit ziua plecarii. S-au urcat în autocar și au ajuns acolo după trei zile… Erau epuizati, însă Zoe găsea rezerve să fie încă bucuroasa, doar urma sa o revada pe mama ei după atât de mult timp. O intelegeam. Stăteam tot pe telefoane, mesaje și nu ma puteam concentra la absolut nimic. Nu aveam spor nici la serviciu (ma angajasem la începutul facultatii). Numaram zilele, orele, minutele pana când se vor întoarce acasă și vorbeam intruna cu el la telefon.

De fiecare data, îmi venea sa urlu și sa trântesc cu ceva. Acolo tensiunea era imensa. Ei nu ii pasa, de fapt, ca o are pe Zoe lângă ea, deși copilul atât voia: sa o stranga pe mami în brațe. Cui ii pasa de asta? Ei? Nici pomeneala. Ea îl voia pe Andrei și era fericita ca a reușit sa îl aducă la ea. Credeți-ma, nu sunt partinitoare și nu vreau sa arunc cu noroi. Nu sunt genul, dar suferinta fetitei din acele zile m-a făcut sa o urăsc pe aceasta femeie din tot sufletul meu. Ma aducea la disperare gândul ca Zoe o cauta pe mama ei în mine, cauta alinarea și atenția de care avea nevoie la mine și eu făceam eforturi enorme sa ii ofer totul. Și ea? Nici nu ii pasa ca nu și-a văzut copilul atâta timp… Îngrozitor. Cu toate acestea, niciodată nu i-am zis lui Andrei nimic urât despre ea. Când eram noi, eram noi și punct. Nu mai conta nimeni. Era o poveste care ii aparținea și nu voiam sa intervin cu nimic. Avea nevoie de ajutorul meu? Eram acolo necondiționat, dar nu voiam sa-l incarc cu cicaleli si vorbe grele inutile despre sotia lui.

În fine… zilele au trecut, vacanța lor acolo trebuia să se încheie și să vină casa. Cu toate ca sotia lui ii spusese ca biletele de avion pentru intoarcere sunt cumparate de ea, sa stea linistit, surpriza! Cu putin timp inainte de plecare, a aflat ca ele nu existau. Era încă o minciuna de-a ei. Si, culmea e ca la momentul acela, Andrei nu avea banii necesari sa le poata cumpara. Deci ne-am trezit intr-o situatie aproape incredibila. Erau blocati in Italia.”

-va urma-

 

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply