„Vineri am plecat cu Radu la mare! M-a intrebat stangaci: vrei sa luam doua camere? I-am raspuns clar: nu! | Videoblogul Mireselor
0
In Jurnalul vostru/ Silvia si Stefan

„Vineri am plecat cu Radu la mare! M-a intrebat stangaci: vrei sa luam doua camere? I-am raspuns clar: nu!

iubire-la-mare

 

SILVIA- a douzeci si doua parte

„Vineri am ajuns la mare. Radu si-a luat liber si am putut prelungi weekendul.

Ma bucuram ca nu ma cunoaste atat de bine incat sa-si dea seama ca sunt moarta pe interior. Pentru ca, altfel, eu ma purtam corespunzator. Vorbeam, zambeam, uneori chiar radeam. Doar oamenii care au murit la un moment dat, in timpul vietii lor, ii pot recunoaste pe cei care sunt morti in inima lor. Doar asa… In orice alta situatie, aparentele te pot pacali usor.

El s-a ocupat de rezervari iar hotelul era foarte, dar foarte dragut. M-a intrebat stangaci la telefon: “Ai vrea sa luam doua camere?” I-am raspuns cu o naturelete demna de Oscar: “Nu, de ce sa luam doua camere?” Si adevarul asta era. De ce?

Ne-am cazat, am facut dus precum colegii de apartament, regulamentar, pe rand, si am plecat spre plaja.
“Vrei inghetata?” “Ce vrei sa bei? Suc, vin, limonada, cocktail? Ce iti aduc?” “Porumb fiert?” “Ti-e foame?” Ma intreba mereu. Nu era agasant, era chiar dulce pentru ca formula mereu stangaci, curajos si temator in acelasi timp, nu stiu cum… Profitam de faptul ca am ochelari de soare si puteam sa-mi tin toata durerea in privire in timp ce zambeam. Oricum, n-o vedea nimeni. Curios e ca atunci cand duci in sufletul tau o durere mare, nu prea suporti pe nimeni in preajma ta. Cel putin, eu asa sunt. Dar Radu nu ma deranja cu absolut nimic. Avea privirea asa senina si o tandrete in tot ceea ce facea si spunea, incat ma gandeam cu ciuda, uneori, ca multe femei s-ar fi simtit norocoase alaturi de el.

Seara am mancat intr-un loc dragut, chiar pe plaja. Erau faclii aprinse, am mancat fructe de mare si am baut vin rosu. Gandul ca intr-un alt colt alt tarii, la vreo 60 de kilometri de Bucuresti, as fi putut manca gogosi cu lapte si as fi fost cea mai fericita femeie din Univers, era singurul care inca ma durea. Ma durea si fizic. In rest, aveam inima, practic, inexistenta.

Dupa ce am mancat, ne-am plimbat pe faleza, Radu mi-a povestit despre o situatie incurcata intre niste colegi de-ai nostri si chiar am ras cu pofta. Era amuzant felul in care povestea…
Am luat o sticla de vin sa o bem pe terasa hotelului in care ne cazasem. Ma rog, era balcon, dar era foarte spatios si era si foarte placut sa stai seara. Ora 22 acolo ne-a gasit, la masa 🙂 Se auzea faleza vie, plina de rasete si de entuziasm. Si muzica de la restaurante… Si mi se parea ca oriunde intorc capul il vad pe Radu zambind… Cand a inceput sa se auda muzica live de la restaurantul de langa noi, m-a intrebat :”Dansezi?’ Am ciulit urechile. Era Directia 5- “povestea noastra”. M-am ridicat zambind si l-am imbratisat.

Apoi am facut dragoste. Adica, el si Silvia.

Fata aia care a fost la tusa la tara, aia de tot povestea despre taranul zugrav, fata aia era de negasit. Ramasese incremenita de durere pe undeva, naiba mai stia pe unde.

El dormea cuminte si inca din noaptea aceea si-a dezvoltat un obicei care nu m-a deranjat nici atunci, si nici dupa. Ma atingea mereu in timp ce dormea. Cu o mana, un genunchi, un deget, in orice fel, doar ca sa fie mereu langa mine.

M-am trezit chiar la rasarit. Ciudat, nu am pus telefonul sa sune, nu planificasem.
Am iesit pe balcon sa-l vad in toata splendoarea. 15 minute am stat acolo, pe sezlong, cat sa privesc principala dovada a faptului ca, teoretic cel putin, sunt in viata: rasaritul:) Si, cumva, viata mea trebuia sa mearga mai departe.

Seara urmatoare a fost chiar mai bine pentru ca ne-am intalnit si cu niste prieteni de-ai lui si, practic, fiind mai multi, eu puteam vorbi chiar mai putin. Am mers in club si a fost foarte ok, toata lumea s-a simtit foarte bine. Vreti sa ma intrebati daca am facut iar dragoste?:) Da, am facut. Si am facut si duminica. O sa ziceti: “hai, Silvio, ca si tie ti-a placut!” Si eu ce sa va zic? Ca am facut in sila, amenintata? Doamne fereste! As minti. Am facut pentru ca asa era normal si mi-a placut. Doar ca nimic, dar absolut nimic din ceea ce traiam, ca era mic-dejun, hotel de cinci stele sau orgasm, nu avea legatura cu inima mea. Asta este tot.

Duminica dupa-amiaza, am luat hotararea pe care o tot amanasem.

“-Radu, mergem la tara, te rog, sa-mi iau hainele care au mai ramas la tusa si sa ne intoarcem apoi la Bucuresti?”
“-Da, normal. Dar credeam ca mai vrei sa stai…”
“-Nu, nu mai stau. Mai am cateva zile de concediu si as vrea sa le petrec la mine acasa, fac curat, mancare, chestii d-astea gospodaresti.”

Cand am intrat in sat, am simtit o bubuitura ciudata in piept, ca si cum inima aia a mea tinuta la aparate, voia s-o ia din loc singura. Nebuna de ea…Nu mai puteam s-o suport. Nu m-am uitat stanga-dreapta, nu voiam sa vad pe nimeni, nu voiam sa vad nimic…

Pe tusa, am gasit-o in poarta, ca de fiecare data. Ii spusesem de la telefon ca vin sa-mi iau lucrurile si i-am promis ca ma intorc la ea in primul weekend liber. Tusa era o femeie simpla, de la tara, dar de o intelepciune extraordinara, intelepciune pe care am priceput-o abia atunci. Ea intelesese ca e ceva cu mine, dar n-ar fi indraznit sa deschida subiectul asta daca eu nu i-as fi spus nimic. La plecare, ii curgeau lacrimi pe obraji si m-a luat in brate cu toata inima:

“-Silviuca, tu ascult-o pe mama. Cum vrea Dumnezeu, asa le dezleaga, mama. Tu sa crezi si sa nu te indoiesti. Cum e drumul fiecaruia in viata, El il va arata! Nu intelegem noi acum, dar odata vom intelege.”

Mi-au dat si mie lacrimile si am strans-o in brate cat am putut de tare. Apoi am plecat repede cu Radu, uitandu-ma tot drumul, in masina, la calendarul de pe telefon. Ultimul weekend din luna august. Nunta. Atunci trebuia sa ma intorc.”

 

-va urma-

 

Sursa: youtube

Dacă ti-au plăcut materialele, da-ne like pe Facebook și rămânem impreuna! 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply